Ai primit Scrisoarea V
SCRISOAREA V
Nu mănânci un croissant, îți faci un guilty pleasure. Ciocolata e mai relaxantă ca un concediu la Băile Felix. Pastele îngrașă. Găleata cu aripioare picante te scoate din depresie. Nu mai bea lapte. De Crăciun mai poți și cozonac, dar evită excesul de sare, zahăr și grăsimi. Oriunde te întorci, te împiedici de o reclamă, un cercetător, o bunică, un doctor sau un influencer care-ți vorbește despre mâncare. Dar tu la ce te gândești când te gândești la mâncare?
IZBÂNDA FETEI DE LA BĂICOI
Am crescut cu cea mai bună legumă e porcul, pomana îngrașă, ceva bun = ceva dulce și că dacă vreau desert, trebuie să mănânc tot din farfurie. Prin liceu am început să mă uit la mâncare cu atenție și îngrijorare. Am decis atunci că sunt plinuță și de-aia n-am succes la băieți, nu că-i ocoleam eu pe trotuarul de vizavi, de-mi zicea mătușă-mea Miss Săgeată. Când aveam vreo 20-21 de ani m-am angajat la Tabu, o revistă pentru femei. În redacție nu prea vedeam pe nimeni mâncând altceva în afară de iaurt cu semințe de susan culese de pe covrigi, un fruct, câteva migdale sau salate cu coajă de copac, cunoscută și sub numele de Wasa. La evenimentele mondene, femeile nu mâncau în văzul lumii mai mult de-o măslină din cocktail și cu cât ți se vedeau mai tare oasele și clavicula, cu atât erai mai sexy.
Cam pe-atunci am încetat să mănânc mâncare și-am început să mănânc cifre. Fiecare masă era o ecuație, o fracție de calorii și gramaje, o negociere, o sursă de anxietate, un mod de a controla emoțiile, traficul aerian și fazele lunii. Nu mai mâncam de gust, de poftă sau de plăcere, dar când prindeam o ciocolată, nu mă opream la două cubulețe, mâncam și marmota. În unele duminici eram spartă pe zahăr sau în sevraj de la patiseria de sâmbătă. Dar gata, de luni dietă, păpădie bio și apă sfințită. Doar că și când încercam să mănânc sănătos aveam o relație nesănătoasă cu mâncarea. Îți vine să crezi că eram vegetariană și nu-mi plăceau legumele? De fapt, nu-mi plăcea nimic în mod special, eram preocupată doar să iasă calculele la finalul zilei și eram dispusă să fac orice pentru asta. Ca să nu mai zic de toate informațiile contradictorii: pâinea îngrașă și prostește, orezul constipă, nu mânca după 6pm, bea apă cu lămâie, nu combina carne cu cartofi etc. Cu atâtea păreri, socoteli, gânduri și frâne, era mai simplu și mai ieftin să fac fotosinteză și poate nici nu-mi mai era așa foame tot timpul.
YOLO
Ca să fie mai clar ce urmează să citești, ai puțină răbdare cu mine să pun în context. Dar înainte de orice, să ne înțelegem: mâncarea ultra-procesată, cu un conținut ridicat de grăsimi și zahăr este ne-să-nă-toa-să. Promit să argumentez în scrisorile viitoare. Până atunci, poate mai ții minte că ziceam în de leptină și grelină, hormoni cu rol în reglarea sațietății și apetitului, produși și eliberați în principiu în stomac. Pe lângă alte roluri, grelina informează creierul că ți-e foame. După ce mănânci, nivelul grelinei scade, dar asta depinde de cât și ce mănânci, că una e grelina după trei frunze de spanac, alta după trei sarmale. Adică dacă ai mâncat puțin sau / și nu te-ai săturat, nivelurile grelinei nu scad atât de mult. Dar dacă doar crezi că te-ai săturat?
Cercetătorii de la Yale au făcut un experiment: au luat 46 de subiecți și le-au dat un milkshake despre care le-au spus că are 620 de calorii. O săptămână mai târziu, aceiași oameni au primit un alt milkshake, despre care li s-a spus că are 140 de calorii. Le-au măsurat nivelurile grelinei din sânge înainte și după fiecare milkshake. După ce subiecții au consumat shake-ul hipercaloric, nivelurile grelinei erau de trei ori mai scăzute decât după ce au consumat shake-ul dietetic. Adică din analizele de sânge reieșea că sunt mai sătui după ce beau bomba calorică decât după ce beau shake-ul mai sărac în calorii. Logic, nu? Doar că subiecții primiseră același milkshake în ambele momentele ale experimentului. Stai, ce?! Da, aceiași oameni, același shake, doar niște cercetători care s-au jucat cu niște etichete și cu mințile oamenilor. Corpurile oamenilor au reacționat ca și când ar fi consumat mai multă mâncare atunci când credeau că beau un shake hipercaloric, iar când credeau că-l beau pe cel dietetic, erau mai puțin sătui. Iar asta s-a văzut în analizele de sânge, nu că au completat subiecții niște chestionare despre cum s-au simțit.
Am zis mai sus că nivelurile grelinei sunt reglate în funcție de aportul alimentar. Ei bine, studiul ăsta arată că nu doar mâncarea în sine, ci și percepția asupra mâncării influențează fiziologia și mecanismele corpului, așa cum concluzionează Alia Crum, unul dintre cercetătorii care a realizat studiul, în prezent profesoară de psihologie la Stanford și directoarea Laboratorului Mind & Body în discuția extrem de interesantă pe care o are cu Andrew Huberman în episodul Science of Mindsets for Health and Performance. Dacă ai o oră jumate, îți recomand să asculți tot episodul despre cum felul în care gândești legat de sport, alimentație și stres îți influentează corpul și invers. Și despre cum au slăbit niște menajere cu puterea gândului. Și despre stresul pe care-l provoacă stresul. Până și Huberman e dat pe spate, iar Alia Crum recunoaște că rezultatele cercetărilor au făcut-o să-și regândească felul în care se raportează la mâncare și la sport.
SPREAD THE JOY
Dar stai să lămurim un lucru: doamna profesoară nu zice mănâncă unt cu lingura în timp ce-ți imaginezi că mesteci baby-morcovi. Caloriile sunt reale, reacțiile chimice ale corpului la mâncare sunt la fel de reale și măsurabile, plus că nu poți să-ți păcălești mintea dacă ea știe deja realitatea – despre toate astea în scrisorile următoare. Alia Crum propune să-i dai corpului nutrienții de care are nevoie pentru buna funcționare și în același timp să gândești că ce mănânci e util, gustos, sănătos și mai ales sățios. Cei de la Precision Nutrition vin cu un mic ghid practic despre cum să ai o alimentație echilibrată. Prima recomandare este să nu demonizezi sau să preaslăvești mâncarea, ci să vezi ce impact au alegerile alimentare asupra sănătății tale fizice, emoționale și sociale (asta ne mai lipsea, încă un concept. Dar na, au dreptate). Mi se pare un punct de pornire foarte util articolul, iar în linkul ăsta poți să citești mai multe despre filosofia lor legat de mâncare bună vs mâncare rea. Dar și ei, la fel ca doamna profesoară, stabilesc din capul locului că ceea ce e popular cunoscut ca bad food se referă la mâncare nesănătoasă (adică aia ultra-procesată, cu un conținut ridicat de grăsimi și zahăr, că nu se luau ei de sărmana conopidă).
Tot din discuția lui Huberman cu Crum am aflat despre o analiză calitativă a mâncărurilor și băuturilor ce apar în 250 dintre filmele cu cele mai mari încasări din perioada 1994 – 2018. Studiul concluzionează că 73% dintre secvențele cu mâncare n-ar îndeplini standardele legale de advertising din UK, în condițiile în care doar 12% erau conținut sponsorizat, restul viziunea artistică, geniul creator. Mi-e și milă de bieții cercetători dacă o să ia la puricat serialele TV și platformele de streaming, că Tony Soprano abia așteaptă să le dea glicemia peste cap. Însă au studiat postările pe social media a 181 de celebrități, iar rezultatele sunt chiar mai proaste decât la filme, cu 87% din vedete care pică examenul la sănătate.
Comportamentele la care ești expus, fie că e vorba de atitudini rasiste, sexiste, violență, fumat, mâncare, consum iresponsabil de alcool îți influențează mai departe comportamentul. Iar situația devine mai problematică în cazul copiilor și adolescenților. E plin internetul și de sfaturi despre cum să crești copii, n-am autoritate nici să deschid un tab în google pe tema asta, dar ca om care își revine dintr-o lungă relație extrem de nesănătoasă cu mâncarea, cred că e super important ca aceștia să nu perceapă mâncarea ca pe un premiu sau ca pe o pedeapsă. E drept, nu ține doar de educația primită în familie, copiii mai au și ei prieteni, hormoni, toane, pofte și net, dar vezi dacă găsești ceva util în articolul ăsta. Dacă nu pentru tine, poate pentru un prieten care are nevoie. Am mai zis-o, dar reiau: dacă știi sau ai un adolescent care suferă de tulburări alimentare, Asociația Zi de Bine organizează o tabără de nutriție și sport pentru copii între 8 și 14 ani care suferă de tulburări alimentare. Tot ei au pornit și proiectul Poftă de Sănătate: 200 de elevi din București participă la ateliere interactive unde învață despre alimentație sănătoasă, sport și educație emoțională.
Trebuie să recunoști că dacă te gândești la cum te gândești despre mâncare, ești într-o poziție destul de privilegiată. Asta este o problemă a omului modern. Chiar modern și cu o situație financiară bună. Anul trecut am avut norocul să lucrez cu Centrul de Resurse pentru Participare Publică și Carusel la proiectul Vocea cetățenilor fără adăpost. Unul dintre oamenii străzii spunea într-o discuție că problemă mai mare decât lipsa mâncării și a condițiilor de trai este lipsa apei. Oamenii ăștia sunt lângă noi, în Cișmigiu pe-o bancă, nu în Africa. Poate nu te intersectezi cu ei, dar data viitoare când bei apă, mai lasă câteva guri pe fundul sticlei și pune sticla lângă gunoi. Sau dă de pomană un senviș. Sau donează pentru ONG-uri care se ocupă de persoane vulnerabile.
Când termini o dietă sau te oprești dintr-un regim alimentar, după ce uiți rezoluțiile de Anul Nou sau pur și simplu începe o nouă săptămână, te întorci la viața reală în care trebuie să faci slalom printre mâncăruri ultraprocesate și ultradulci, păreri despre ce ai / n-ai voie, trebuie sau nu să mănânci, costuri din ce în ce mai mari ale alimentelor, pofte, preferințe, stres, resurse și timp limitat. Pe termen lung nu merge să fugi de clătite sau să vii la restaurant cu caserola de mâncare de-acasă, să faci obsesii pentru clean eating, să numeri boabele de mazăre sau să dai mulți bani pe diete, dar nici să mănânci orice, oricât, oricum. Alimentele sunt sursă de energie pentru corpul tău. Mâncarea nu e pedeapsă sau recompensă, durere sau plăcere, nu e bună sau rea, așa cum nici tu nu ești un om bun sau rău în funcție de ceea ce mănânci. Mâncarea și sportul au un potențial extraordinar să ne ofere energie, iar acest potențial poate fi chiar amplificat atunci când îl înțelegi și crezi în el, spune prof. Alia Crum.
Am primit multe mesaje mișto la de la oameni care ziceau fie că s-au mobilizat să facă mișcare, fie că s-au relaxat în legătură cu exercițiile fizice. Pentru mine, cea mai mare bucurie e când informațiile, articolele, cărțile și oamenii care mi-au fost de ajutor ajung mai departe în lume și sunt utile și altora. Mulțumesc că primești și citești Scrisori de Bucurie. Sper să-ți fie de folos. Iar dacă nu, te rog să-mi zici.
Mulțumesc pentru încredere, timp și interes.
Pe lunea viitoare!
Hugz & Luv!
P.S. Joi, 1 iunie, postez primul episod de podcast pe Youtube. E cu mama. Am avut emoții ca la BAC. Și ea.
Cred că informațiile despre sănătate fizică și psihică
trebuie să circule liber, cu responsabilitate și să ajungă la oricine are nevoie de ele,
fără bariere ce țin de situație financiară, educație, statut social, etnie, gen etc.
Dar dacă o să vrei vreodată să sprijini demersul meu, o poți face pe PATREON
și / sau cu like, love, comment, share, haha pe linkurile de mai jos.