Ai primit Scrisoarea I

Mulțumesc că te-ai abonat la Scrisori de Bucurie!
Mulțumesc pentru încredere, timp și interes!

Azi, 1 mai 2023, promit solemn că, fie ploaie, fie vânt, îți trimit săptămânal, luni dimineață, o Scrisoare cu informații, povești (foarte) personale, studii, oameni interesanți, glume, curiozități, poze, cărți etc despre nutriție, sport și sănătate fizică & psihică. 

În aprilie 2024, după ce termin cursul de formare care a început ieri, o să fiu Consultant Nutriționist. Desigur, dacă iau examenul și nu ne cotropesc roboții între timp. Explic mai multe despre alegerea mea mai jos. Pe scurt, lucrurile stau așa: la final de 2021, în urma unor probleme prin care am trecut, mi-a fost frică să continui cu același stil de viață ca să n-o pățesc și mai nasol cu sănătatea. Așa că am început să fac sport mai cu cap, să citesc și să aprofundez noțiuni de nutriție, sport, sănătate fizică și emoțională din perspectivă științifică. Am vrut să înțeleg concret de ce și cum ajunsesem în punctul ăla și cum repar ce-am stricat.

Este un subiect foarte delicat pentru mine și e prima dată când vorbesc în lume despre asta, deci pliz citește cu blândețe. Poate să fie un subiect foarte delicat și pentru tine, deci pliz sari peste dacă nu vrei să știi, fiindcă nu vreau să te tulbur. 

Până acolo, uite ce o să găsești în Scrisori:

IZBÂNDA FETEI DE LA BĂICOI

Râdeam în tinerețe cu prietena Andreea (hellooo!) că dacă o să scriu vreodată o carte, așa o să se numească. Deci ce titlu mai potrivit putea să aibă secțiunea în care povestesc o situație pe care am trăit-o legat de alimentație / sport / stil de viață. O să dau multe din casă pentru că mi s-au întâmplat multe. De la cum am revoluționat bucătăria când am gătit ciorbă cu soia și tocană cu măr, la cum am ajuns să dau bani unei pseudo-nutriționiste care-mi zicea că tulburările alimentare se rezolvă dacă am credință în Bunuțu'. Worry not, o să râdem, am dat-o de multe ori de gard cu mâncare, gânduri și oameni nepotriviți.

YOLO

Mama, traduc asta pentru tine: YOLO = You Only Live Once, adică pe românește: O VIAȚĂ AI.
Contentul din YOLO înseamnă studii, descoperiri, dezbateri pe teme de sănătate fizică și psihică de la specialiști în domeniu. Multă vreme blambecăit după surse credibile și mă bucur că am găsit o serie de oameni deștepți pe care-i urmăresc: Andrew Huberman, Peter Attia, Tim Spector, Rhonda Patrick, Anna Lembke, Andy Galpin etc. Din ce găsesc la ei și la alții ca ei o să dau mai departe.

Pe lângă că sunt niște medici și cercetători respectați, profesori la universități de renume, nu pretind că dețin adevărul absolut, nu dau sfaturi și nu critică, prezintă fapte, informații și studii. Asta îmi place cel mai mult. Pentru că e ridicol să-i zici unui adult ce are voie și ce nu, la ce oră să se culce și cu cine sau cum să-și trăiască viața. La mine una nu a funcționat niciodată abordarea asta. Uneori am făcut pe dos numai în ciudă, chiar dacă știam că-mi dăunează. Dar ce merge la mine e să aflu toate datele problemei și apoi să iau eu singură o decizie informată, responsabilă. O viață ai. E alegerea e a ta cum vrei s-o trăiești.

SPREAD THE JOY

Aici găsești știri, cărți, recomandări de podcast-uri, canale de iutub, evenimente, aplicații, programe de fitness, un zumzet care să ne gâdile-n zâmbet la început de săptămână etc. Sau ultimele scandaluri între molecule. Nu chiar spam, dar cine judecă, judecă oricum. Mi-ar plăcea să-mi spui și tu ce asculți, vezi, citești.
De exemplu, un motiv de bucurie e lansarea CGX, aplicația de fitness a lui Caroline Girvan, șefa la flotări, bun simț și awesome free workouts pe YT.

BUCURIA SĂPTĂMÂNII

Postez o fotografie pe care am făcut-o și care înseamnă ceva pentru mine + explic pe scurt contextul. Adică una sorpresita, baby!  (no deekpeek)

N-am abandonat producția video și sunt în continuare cel puțin la fel de curioasă de oameni. Deci, pe lângă teorie, vreau să aflu de la oameni informații și experiențe cât mai multe și mai diverse despre cum hrănim sănătos corpul și mintea, iar apoi să le dau mai departe. Așa că lucrez la un podcast. Moderez eu, invit oameni obișuiți care au ales calea sportului și-a vieții sănătoase, medici, specialiști în nutritie și fitness, sportivi, bucătari, yoga masters etc. În curând. 

Mulțumesc că ai citit până aici!
Urmează să explic în paragrafele cu Italic parcursul meu până în punctul ăsta.
Poți să sari peste dacă nu te interesează. Recomand să nu citești dacă te triggeruiești la depresie și tulburări alimentare. Nu vreau să te tulbur! Te îmbrățișez!

De când mă știu, am vrut să fiu slabă. Mâncarea mi-a fost ba refugiu, ba pedeapsă, nimic între. Apoi am făcut la fel și cu sportul. De la numărat fiecare boabă de mazăre la mâncat trei strudele cu iaurt și sana în 5min, de la ieșit să alerg când abia puteam merge la ședințe de fizioterapie cu bătrânii orașului. Totul sau nimic. Când mâncam în oraș ciuguleam ca o găină de viță nobilă, iar când ajungeam acasă înfulecam tot ce prindeam, în cele mai tembele combinații, ca un maidanez flămând, apoi vărsam. Îți zic, pentru mine, iadul e făcut din turtă dulce, patiserie, covrigi cu mac și salam de biscuiți.

Relația asta de love-hate cu mine o lua și mai tare razna când munceam mult, dormeam puțin sau mă răvășea ceva emoțional. Iar pentru că ultimii 4 ani au fost un carusel de emoții puternice, anxietate, muncă multă, nesomn, extenuare, episoadele bulimice deveniseră din ce în ce mai frecvente. Iar mie mi-era din ce în ce mai rușine.

În decembrie 2021, situația a scăpat complet de sub control. Am atins fundul sacului prăpastiei abisului depresiei. Nu știu cum a trecut tot anul ăla, dar m-am trezit cu câteva zile înainte de Crăciun, în vârful patului, cum fărâmițam biscuiți Oreo într-o caserolă de înghețată Alpro plant-based low sugar. Ăsta era dulcele după pufuleți. Al nu-știu-câtelea. Totul și nimic. Eram praf cu stomacul după atâtea zile de mâncat și vomat, simțeam că am o pâclă pe creier și abia mă mișcam. Mă durea tot corpul și nu-mi trecea cu nimic. De Crăciunul ăla mi se făcea rău numai dacă vedeam mâncare.

Atunci mi s-a făcut frică pentru viața mea. Așa a început totul. Din frică. În momentul ăla am realizat că dacă mă lasă corpul e nasol rău. Altul nu mai am. 27 decembrie 2021 a fost ziua când am zis că nici măcar eu nu merit să mă abuzez. Ziua când, pentru prima dată în viață, am zis că nu mai vreau să fiu slabă, vreau să fiu sănătoasă.

Dar ăsta nu e un scenariu de film, e real life. Motivația se pierde la prima febră musculară, iar frica o uiți. Probabil de-aia, ca să nu uit, corpul a vrut să-mi arate că nu e suficient doar să-mi doresc, că mai trebuie să și muncesc să fiu sănătoasă. Așa că, din cauză că l-am tractorizat grav, în februarie anul trecut s-au oprit menstrele. Medicii mă întrebau dacă am avut o perioadă stresantă. Pfff! Păi eu am timp de stres, doctore?! În fine, jumătate de an mai târziu, după multe analize, încercări nereușite de tratamente cu hormoni, un CT, anxietate și bani cheltuiți, m-au diagnosticat cu amenoree hipotalamică. Pe românește, stilul de viață în care mă abuzam fizic și psihic m-a stricat în cap și s-a oprit menstruația de tot. Tratament: stil de viață echilibrat și ceva pastile cu hormoni.

Povestesc asta pentru că mă consider norocoasă. Am avut noroc să mă stric suficient și la momentul potrivit încât să văd pe mine consecințele stilului meu de viață și să pot să încep reparațiile. În procesul ăsta de refacere, am învățat să fac sport și să mănânc din plăcere, nu din durere. Să nu mai înghit sfaturi de la vraci, rețete universale de slăbit, diete minune sau soluții rapide. În schimb, am poftă și curiozitate pentru știință, anatomie și fiziologie. Am început să dau perfecțiunea pe echilibru și sunt recunoscătoare pentru fiecare pas, broboană de transpirație și pentru fiecare sămânță de susan din salată. Dar sunt abia la început.
De-asta pentru mine, să studiez principiile nutriției și să fac cursul de consultant nutriționist sunt decizii foarte personale. Sunt multe de zis, dar le luăm cu lingurița. 

Atât deocamdată. Oricum, marea rugăminte acum și pururea este să zici și tu ce-ai vrea să afli, ce te interesează, să mă tragi de mânecă unde o iau pe câmpuri sau, why not, poate vrei să ieșim la o cafea să vezi că I'm not a robot (yet).

Mulțumesc că ai citit!
Abia aștept să-mi zici ce părere ai!
Hugz, baby!

Cred că informațiile despre sănătate fizică și psihică
trebuie să circule liber, cu responsabilitate și să ajungă la oricine are nevoie de ele,
fără bariere ce țin de situație financiară, educație, statut social, etnie, gen etc.
Dar dacă o să vrei vreodată să sprijini demersul meu, o poți face pe PATREON
și / sau cu like, love, comment, share, haha pe linkurile de mai jos.