Ai primit Scrisoarea IV
SCRISOAREA IV
M-am apucat de alergat acum trei ani, când am văzut la televizor că pentru o viață sănătoasă trebuie să fac 30 de minute de mișcare în fiecare zi. Am aruncat telefonul și-am luat-o la goană pe câmp. Apoi am pus hamul pe porc și-am zburat înapoi acasă. Fă și tu sport, e simplu! Ce dileală!
Motivele (in)activității fizice țin de vârstă, disponibilitate, stare psihică, vreme, chef, bani etc. Pentru unii, mersul pe jos e o provocare, pentru alții greu e să termine un ultramaraton. Cine nu face sport nu e automat leneș, așa cum cine are six-pack nu înseamnă că are o relație sănătoasă cu sportul. Am vrut să scriu despre importanța mișcării și a sportului pentru sănătatea fizică și psihică, dar mi-era că o iei și tu la goană pe câmp, în zi de luni. Așa că scrisoarea asta este despre aversiunea față de exercițiile fizice.
IZBÂNDA FETEI DE LA BĂICOI
Din clasa întâi am știut care e drumul meu în viață: să mă fac polițistă. M-a ținut până într-a 11a când am descoperit japoneza, am început să cânt într-o trupă de rock alternativ și am realizat că fuck that shit, sunt un spirit liber, dar aia e altă discuție. Revenind. Admiterea la Academia de Poliție presupunea și probe practice, la care eram pilaf. Tata a decis că cariera experiența lui din adolescență ca portar la Petrolul Băicoi îl califică să mă antreneze. Se lăuda cum sărea el peste bănci, făcea sprint, stop pe piept, fente, de-astea. Era talentat, deși într-un moment fatidic încasase 10 goluri într-o singură repriză. Zece! Cică bătea vantul cu putere spre poarta lui, nu putea să degajeze mingea prea departe și imediat atacau inamicii de la Chimistul Valea Călugărească. El a încercat, dar nu te pui cu natura. Revenind. O seară de sâmbătă aparent normală. M-a luat de la calculatorul meu cu dial-up de la Zapp și m-a dus la antrenament pe stadionul din spatele curții. Nu mai făcusem sport din primul an de liceu. Fostul portar fuma un Carpați puturos în timp ce mă cronometra și urla la mine să ridic picioarele. De unde să le iau și unde să le ridic, omule, nu le vezi acolo, pe bancă, lângă plămâni?! După o tură de teren, aș fi chemat salvarea, protecția copilului și protecția animalelor. Luasem deja decizia că nu mai dau la poliție, iar în anul ăla au introdus și barem de înălțime la Academie. Îmi lipseau 5cm, condiția fizică și dorința de a merge acolo. Tata încă mai speră că-mi vine mintea la cap și mă fac polițistă, sau măcar să am și eu un job la stat.
Am reluat alergatul acum vreo 8 ani, on and off, haotic, din tot felul de motive: să mă las de fumat, să fug de gânduri și de emoții, să mă rup de muncă, să alerg ciocolata și covrigii pe care-i mâncam. Niciodată n-am făcut sport din plăcere, ci ca pedeapsă. Până în decembrie 2021, când am început să fac mișcare pentru corpul meu, nu împotriva lui, deși de cele mai multe ori împotriva voinței mele.
YOLO
Vestea bună: exercițiile fizice sunt o ciudățenie, spune Daniel Lieberman, specialist în paleoantropologie și profesor de științe biologice la Harvard. El a studiat tot ce-a prins: anatomie, biomecanică, fosile, participanții la Ironman, triburile din Kenya, faimoșii Tarahumara, triburile Hadza din Tanzania și multe altele. În plus, domn profesor e alergător și participă la maratoane. Deci dacă domnia sa, cu toată pregătirea și inteligența dumisale își începe cartea de la premisa că nu suntem făcuți pentru exerciții fizice (unde exercițiu fizic este o activitate fizică voluntară, planificată, structurată, repetitivă, efectuată cu scopul de a păstra sau ameliora starea de sănătate și condiția fizică), cine suntem noi să-l contrazicem? Deci faptul că n-ai chef să te dai afară din casă dimineața și să te trimiți la alergat sau la sală e super normal! Corpul evită activitățile neesențiale și e foarte cumpătat cu motivele pentru care consumă energie: să ne țină în viață, să ne ducem după hrană, să ne reproducem, să fugim de leuț sau după leuț, basic stuff. Azi avem lifturi, scări rulante, taxiuri, blendere, tindere, curierul aduce tocănița caldă și nu mai trebuie să depunem efort nici pentru spălat pe dinți.
Vestea proastă vine tot de la domn profesor: Mișcarea nu mai este o necesitate, dar rămâne la fel de importantă pentru buna funcționare fizică și psihică. Repet, să n-avem discuții: beneficiile mișcării și ale exercițiilor fizice sunt incontestabile. Dar ce zice Lieberman este că în zilele noastre, e nevoie de mai mult efort să te convingi să faci sport de dragul sportului și al sănătății, pentru că trebuie să depășim niște instincte firești extrem de profunde. Așa că el propune să schimbi perspectiva asupra exercițiilor fizice, să le vezi ca necesare și distractive, nu ca pe o sursă de anxietate sau motiv de rușine. Cercetătorul-alergător încheie cartea zicând că în diminețile friguroase și urâte în care nu-mi vine să fac mișcare, îi aduc aminte creierului meu că a evoluat ca să-i recomande corpului când și cum să se miște. Puțină mișcare e mai bună decât deloc. Da, știm toți teoria despre sport, cu practica aveam probleme. Dar cartea aduce și soluții, nu doar necazuri și face apel la perspective antropologice și evoluționiste pentru a analiza și reconsidera zeci de mituri despre activitatea și inactivitatea fizică. Poate fi citită de oricine, indiferent de condiția fizică.
Dacă exercițiile fizice nu fac încă parte din viața ta sau te-apuci de azi, ia-o pas cu pas, dar într-un mod realist. Dacă tu abia ai timp să mănânci și n-ai mai mișcat un deget de când era toamnă, o să te dea peste cap o oră de sală, 45 de minute pe drum dus-întors, duș, schimbat și cât îți revii din leșin. Adu mișcarea în viața ta în loc să alergi tu după ea și fă un obicei din asta. Mergi pe jos, dansează, biciclește, joacă-te, urcă și coboară scările, înoată, mergi alert, ridică-te cât poți de des de pe scaun și întinde-te ca o pisică, plimbă-te cu burta plină în loc să stai pe scaun cu burta plină. Dacă ai și un prieten de suferință de mișcare, cu atât mai bine. N-ai juma de oră? Fuck it! Sunt bune și 10-15 minute până îți construiești un obicei. Apoi mai tai 10 min din tiktok, 5 de la scris mailuri și 5 de la insta, te trezești cu 10min mai devreme, folosești alea 10 min de dimineață când te plimbi prin soare. În fiecare zi. E timpul tău, pentru corpul tău. Începi de unde poți și crești de acolo. Iar dacă nu ajungi la sală sau nu vrei să asuzi pe ritmuri de trap, printre pectorali și alte buci ferme, adu sala acasă cu o saltea și-o pereche-două de greutăți sau o bicicletă. Exercițiile fizice sunt felul în care îți recompensezi corpul că te plimbă, te echilibrează, te ajută să te vezi cu prietenii, te susțin, te ajută să citești scrisoarea asta cu sfaturi nesolicitate și să nu te enervezi să dai unsubscribe.
Dacă mișcarea face parte din viața ta, spread the joy! E foarte mișto că faci sport, însă ai înțelegere față de cei care au luat startul mai târziu. Și atleții au început tot cu mersul de-a bușilea.
SPREAD THE JOY
Înainte să fie despre forță, pace, 10k, KG, Kcal, BMI, HIIT, VO2max, VȚM, PLM, BMW, exercițiile fizice contribuie la echilibrul fizic și psihic, îmbunătățesc circulația sângelui, întăresc oasele, cresc flexibilitatea, ajută la controlul greutății, reduc stresul și contribuie la calitatea somnului, sunt motiv de socializare și de bucurie. În plus, poate la bătrânețe vrei să ridici nepoți în brațe. Nu neapărat ai tăi, orice nepoți găsești. Sau poate vrei să ridici singur bagajele deasupra capului în avion. Sau să te ridici de pe scaun fără macara. Pregătește de-acum mușchii și oasele. Cum zicea Lieberman, puțină mișcare e mai bună decât deloc. Ca să poți să te ții de sport în fiecare zi și pe termen lung, alege și adaptează exercițiile fizice care se pliază cel mai bine pe nevoile, vârsta, programul, condiția ta fizică, starea de sănătate și pe bugetul tău. Și ai răbdare! Durează până se formează o rutină.
Nu e niciodată un timp perfect să faci mișcare. De cele mai multe ori n-ai chef, iar când ai ba plouă, ba ai echipamentul murdar, se trezesc toți că au nevoie de ceva de la tine, te cheamă prietenii în oraș sau apare un episod nou din Succession. De-aia ajută să ai un partener de dopamină. Nu probabil, ci sigur cea mai frumoasă și responsabilă comunitate de sport din București pe care o știu e 321sport. Poți să alergi cu ei în fiecare marți de la 19.30 în Herăstrău (intrarea Charles de Gaulle). Nu te preocupa de pace sau distanță. Din 2015 și până acum n-au lăsat pe nimeni în urmă!
Mie-mi place să alerg singură, dar m-a ajutat să fac exerciții remote cu mama. Femeia nu mai făcuse sport niciodată în viața viețișoarelor ei și anul trecut, imediat după Paște, a sărit direct în 5 workouts pe săptămână, timp de 10 săptămâni. Am vrut să ne lăsăm în fiecare zi, în avans și-n reluare, dar ne-am încurajat una pe alta și-am izbândit Marea Provocare #1. Ne trimiteam în fiecare zi poze cu fețele desfigurate și tricourile fleașcă.
Am început să fac sport acasă cu Growingannanas. Acum e prea influencer pentru gusturile mele, dar o știu de când era mică și punea videos cu maică-sa. Pentru mine a rămas tipa modestă și sinceră care m-a chinuit cu flotări și care a vorbit despre cum a ajutat-o sportul să depășească tulburarea alimentară. Dacă n-ai timp de atâta sănătate deocamdată, încearcă 30 de zile de 10 minute de yoga cu Kassandra.
Mama fitnessului, Jane Fonda, are o conversație funny și smart cu Julia Louis-Dreyfuss în primul episod din podcastul ei, Wiser Than Me. Iar la Call Her Daddy, Jane Fonda discută cu Alex Cooper despre standarde de frumusețe, relațiile cu bărbații, activism și tulburarea alimentară cu care s-a confruntat. Are 85 de ani și e mai vie și mai sharp decât eram eu in my twenties. Oricum, minunate femei toate!
Unul dintre podcasturile mele preferate e al lui Rich Roll. Tipul e un fost alcoolic couch potato care a devenit ultraman și-apoi a scris o carte despre asta. Are discuții echilibrate cu atleți, medici, actori, antrenori, autori etc. De la el am auzit o vorbă care mi s-a tatuat pe creier: mood follows action. Mi-am scris-o pe telefon, am pus-o post-it pe ușă, pe oglinda din baie, pe geamul din bucătărie. De fiecare dată când n-aveam chef să mă mișc (adică de fiecare dată, mai ales că la început mă văitam și în avans) vedeam prin casă sau pe telefon mood follows action și făceam o formă de mișcam. A devenit ca o mantră pentru mine. Tot la el am descoperit-o pe Chef Babette. La aniversarea de 72 de ani a făcut 72 de flotări. Dar femeia nu s-a născut în plank. A fost dependentă de cocaină și a avut o viață mai intensă decât putem duce la ora asta. Dar vorbește despre asta cu multă înțelepciune și umor.
Dacă te ambiționezi sau îți iei vacanță, până săptămâna viitoare ai timp să faci un master de educație fizică și sport. Huberman are o serie specială de 6 episoade cu Andy Galpin în care acoperă în detaliu toate subiectele despre știința exercițiilor fizice și longevitate.
Depresia de la finalul lui 2021 m-a făcut să reconsider relația cu corpul meu. Atunci am început să fac mișcare pentru mine, nu împotriva mea. Au fost luni întregi când n-am avut proiecte și nu aveam nimic de făcut, iar exercițiile de dimineață erau singura mea realizare din zi. Am plâns că nu puteam să fac o flotare, m-am bucurat când am dat o tură de Herăstrău fără să simt cuțite în genunchi. Motivația și-a dat duhul lângă linia de start, dar sportul zilnic m-a învățat determinare, consecvență, dozarea efortului, durere, acceptare, compasiune. Am măsura cuvintelor când spun că mi-a salvat viața și m-a scos din cele mai negre gânduri. Mood Follows Action.
Mulțumesc că ai acceptat să primești și să citești Scrisori de Bucurie. Sper să-ți fie de folos.
Îți sunt recunoscătoare pentru încredere, timp și interes.
Gata, de lunea viitoare începem să aranjăm farfuriile.
Hugz & Luv, baby!
Cred că informațiile despre sănătate fizică și psihică
trebuie să circule liber, cu responsabilitate și să ajungă la oricine are nevoie de ele,
fără bariere ce țin de situație financiară, educație, statut social, etnie, gen etc.
Dar dacă o să vrei vreodată să sprijini demersul meu, o poți face pe PATREON
și / sau cu like, love, comment, share, haha pe linkurile de mai jos.