Scrisoarea LXII - Un leac de singurătate
Acum câteva săptămâni am avut marea bucurie să fiu prezentă la evenimentul de lansare a aplicației SeeYou. Zic imediat ce face aplicația, deși e posibil să știi deja. S-a întâmplat înainte de turul 2 al alegerilor, un moment în care sentimentul meu de singurătate și neapartenență crescuse într-atât încât gâdila Stația Spațială Internațională. Mereu m-am simțit așa, dar de când nu mai beau, nu mai fumez, dorm ca o găină și predic despre obiceiuri sănătoase, am devenit faimoasă pentru viața mea socială.
De-a lungul timpului, indiferent câți oameni m-au înconjurat, dacă eram într-o relație sau nu, mereu am avut senzația asta că sunt singură, manifestată la diferite intensități. M-am văitat și m-am învinovățit multă vreme în capul meu pe tema asta. De genul:
- Cum să te simți singură, Bucurio, cu atâta iubire și atenție de la prieteni și familie? Cauți probleme unde n-ai, Regina Tristeții?
-Îl mânii pe Dumnezeu! (gând născut probabil pe filieră paternă).
-Te alinți! (gând născut probabil pe filieră maternă).
Credeam că e ceva greșit cu mine să nu mă simt nicăieri acasă, timp în care nu făceam altceva decât să caut acel acasă în viitorul proiect, în următorul apartament, într-o altă țară, într-o altă relație. Sentimente și gânduri pe care le tot evitam, ronțăiam sau beam. Însă de ceva timp nu mai caut să scap de singurătate.
Scriu despre asta fiindcă sănătatea fizică depinde de cea psihică și invers. Sănătatea nu e doar despre carbohidrați, câți km alergi sau câte kile ridici. Poți să mănânci ouă de unicorn, să bei shake proteic cu roua dimineții și să locuiești în paradis, dar asta nu înseamnă implicit o viață sănătoasă. Și Paradisul ajunge să-ți stea în gât dacă nu ai cu cine să-l împarți.
Iarna trecută. Mijlocul pădurii. Văd o tipă că o face la stânga, pe-o potecă pe unde voiam și eu să alerg, dar n-o făcusem de teamă de urși, dragoni și alte animale ale pădurii. Prind curaj. Alerg după ea. Tot ce-ți dorești când ești singur prin pădure e un necunoscut care gâfâie în spatele tău. Se uită în spate.
-Salut! Te deranjează dacă alerg și eu cu tine? Sunt pașnică (ceva ce probabil ar zice orice dubios care se ține după un om singur prin pădure)
-Nu, e ok.
-Andreea.
-Eu sunt Maria. Încântată. Dar să știi că mie nu-mi place deloc să vorbesc când alerg.
-OK. Nici mie
-Alergi des pe-aici?
-Da.
-Ești din Brașov?
-Nu.
-Eu n-am mai alergat pe aici, mereu făceam dreapta la băncuță. (...) Dar te-am văzut acum că alergai și am prins curaj să vin pe-aici. (...) Dar îmi place să alerg singură de obicei și să nu vorbesc. (…) Ieși des la alergat, mergi la competiții? Vezi că eu n-o să prea vorbesc, îmi conserv energia. (începutul întâlnirii cu Andreea a fost chiar mai bizar decât pot să-l descriu)
Sănătatea înseamnă ca planurile fizic, social, emoțional, mintal și existențial să fie în echilibru și să trăiești într-un mediu care să te susțină. Pe lângă un corp sănătos, o alimentație echilibrată, controlul stresului, un somn bun și mișcare, contează în egală măsură să-ți poți exprima liber opiniile, să te poți concentra, să simți că ai un scop, să locuiești într-un spațiu sigur. Pentru că suntem ființe sociale, o viață sănătoasă este una în care simți că aparții unui grup, unei comunități.
🔹 Studiile arată că singurătatea are un impact negativ foarte puternic asupra corpului și asupra creierului nostru. Persoanele care suferă de singurătate au risc crescut de anxietate, depresie, demență, boli cardiovasculare și accident vascular (Nature). Unele studii susțin că singurătatea cronică poate fi la fel de dăunătoare ca obezitatea, inactivitatea și fumatul. O meta-analiză din 2015 arată că riscurile asociate singurătății și izolării sociale sunt comparabile cu fumatul a 15 țigări pe zi.
🔹 Când oamenii se simt singuri, se simt nesiguri și temători, chiar dacă nu se află într-un pericol fizic. Iar cu cât petrec mai mult timp singuri, cu atât se izolează mai mult, ceea ce îi va face să se simtă mai singuri. Singurătatea este unul dintre principalele motive pentru care o persoană adoptă opinii extremiste sau se alătură unor grupuri extremiste. Pe de altă parte, calitatea relațiilor e la fel de importantă ca sănătatea microbiomului. Știm prea bine cum anturajul te poate susține sau sabota.
Cum previi sau tratezi singurătatea individuală și cea a societății? Studiile spun că prin comunicare, timp petrecut alături de alți oameni și implicare. Plop. Casă. Mop. Și alte cuvinte care sună fancy, dar nu înseamnă mare lucru pentru că nu oferă soluții concrete. În practică, situația nu e nici pe departe așa de simplă. Cum anume transpui în viața reală conceptele astea, stimați cercetători? Că știm ce greu e să menții relațiile pe care le ai, d'apăi să faci altele noi, mai ales când ești introvert. Iar pentru persoanele cu dizabilități, lucrurile sunt și mai complicate. Din fericire, sunt oameni care au transformat întrebările astea în soluții.
Una dintre ele este SeeYou, prima aplicație din România care creează punți de legătură între oamenii cu dizabilități de vedere și voluntari care-i pot însoți prin orașele încă inaccesibile. E foarte simplu să te implici ca voluntar, găsești detalii aici. Aplicația este momentan disponibilă în București și Cluj, dar își doresc extinderea la nivel național.
SeeYou e gratuit, iar nici pe mine nu m-a plătit nimeni să scriu. Doar mi se pare un demers super mișto și m-aș bucura să ajungă la cât mai mulți oameni. Și ce mi s-a mai părut foarte interesant e că doi dintre cei patru programatori care au dezvoltat aplicația sunt nevăzători.
Am vorbit mult cu Andreea la acea primă alergare. Despre cărți, vegetarianism, caca de urs, alergare, nici nu le mai țin minte pe toate. Am mai ieșit apoi la alte alergări împreună. Așa am aflat că a fost inițial voluntar la organizația non-profit Niciodată Singur. De fapt, întâi la Hospice. A început să facă voluntariat când a realizat că are ce-i trebuie: un job, o locuință, prieteni, o relație, natura aproape, timp să citească, dar că se consideră norocoasă pentru toate lucrurile alea și vrea să contribuie cumva la societate. A avut parte de susținerea familiei, de o educație corespunzătoare, de un loc de muncă bun și de relații sănătoase, în timp ce alții n-au avut șansele astea. Și că e responsabilitatea ei să ajute. Mi-a zis asta cu toată modestia, vulnerabilitatea și naturalețea, în timp ce urcam o pantă foarte-foarte neprietenoasă, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva halucinez de la efort.
Pare ireală, dar tipa e pe bune. Andreea lucrează 4 zile pe săptămână la corporație, iar vinerea la ONG-ul Niciodată Singur, filiala Brașov, unde coordonează activități pentru grupurile de vârstnici. Merg împreună în drumeții, la muzee, fac dansuri, yoga, kineto. Vorbește cu multă pasiune despre oamenii de acolo și despre cum fiecare întâlnire cu ei o învață câte ceva. E foarte tare Andreea.
Niciodată Singur - Prietenii Vârstnicilor este o organizație neguvernamentală care vine în sprijinul seniorilor din România din ce în ce mai afectați de singurătate și izolare socială. În cadrul organizației, vârstnicii cărora le lipsește socializarea sunt încurajați fie să creeze legături cu voluntari care-i pot vizita sau cu care pot ieși la plimbări, fie să participe la activități de grup. Te poți înscrie ca voluntar sau poți da vestea mai departe cui crezi că-i e de folos. E gratis. Și nici asta nu e reclamă plătită.
Organizația are filiale în București, Brăila, Ploiești, Pitești, Constanța, Cluj-Napoca, Iași, Brașov, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște și Timișoara.
Un leac de singurătate este curajul de a fi printre oameni.
Rod conuri de brad, alerg ca Heidi și dorm exemplar, dar de când m-am mutat la Brașov, îmi lipsesc fizic vechii prieteni. Mi-e dor să-i îmbrățișez, să ne privim în ochi, să stăm la mese așa de mici încât să ni se atingă coatele și să n-avem loc nici să ne cerem scuze. Deși îmi plac oamenii, mi-e rușine să mă bag în seamă cu necunoscuți și nu-mi vine deloc ușor să socializez. Dar se pare că mi-e simplu să-i fugăresc prin pădure.
Sunt foarte recunoscătoare că am alergat-o întâlnit-o pe Andreea, un om cu care râd și am discuții super interesante despre capitalism, literatură, rasism, ouă proaspete de țară și consumerism. Iar în alergările cu ea, cel mai mult apreciez că ne minunăm împreună de firescul pădurii. La un moment dat o să-i spun adevărul și sigur o să înțeleagă că de fapt o urmăream de vreo 3 ani, dar mi-a fost rușine s-o deranjez.
Un leac de singurătate este solitudinea.
De vreo 2 ani încoace, am început să privesc singurătatea ca pe o formă de libertate. Dacă niciunde nu sunt acasă, asta nu înseamnă că oriunde sunt acasă? Treptat, singurătatea se transformă în solitudine, iar pe asta chiar o prețuiesc și încerc să o cultiv. Ușor nu e.
M-a ajutat mult să mă uit în interior, la cum funcționează corpul și pe unde se plimbă mintea. Pe bune, când am realizat că împart același spațiu cu peste 30 de trilioane de celule, +/- 38 trilioane de bacterii și peste 6000 de gânduri zilnice, am realizat că e cam aglomerată singurătatea asta. Așa că învăț să-mi aparțin. Și dacă mă lasă politica și urșii în pace, uneori chiar îmi iese.
Bunătăți:
🔵 3 powerful mind states: Flow state, good anxiety, and Zen Buddhism de la Big Think.
Pentru că Steven Kotler, Wendy Suzuky și Robert Waldinger propun soluții să folosești stresul în interesul tău + un mini-ghid de Buddhism Zen. Și pentru că mi-a plăcut cum arată video.
🔵 Din 2008 încoace, în fiecare an se organizează concursul Dance Your PhD, iar oamenii de știință își traduc / transpun teza de doctorat într-o melodie, îi fac videoclip și joacă-l el. Uite câștigătorii de anul ăsta. Spoiler alert: a câștigat șlagărul Insights into oral chemesthetic perception: A focus on food-related behavior, versuri, muzică, mișcare scenică și coregrafie Sulo Roukka, Universitatea din Helsinki.
Foarte creativi finalndezii. Fondatorul concursului a declarat că anul ăsta, cercetătorii americani nu prea au avut chef să danseze. Oare de ce? Dar, din fericire pentru lume, oamenii de știință din Europa și-au dublat creativitatea și entuziasmul. Ar rupe la Eurovision.
🔵 O veste bună de la Marion Nestle: guvernul norvegian a interzis ca anumite alimente nesănătoase să-și mai facă publicitate targetată către copii. Interdicția privind publicitatea alimentelor nesănătoase va acoperi toate formele de marketing, inclusiv televiziunea, presa scrisă, online și în școli. Se aplică dulciurilor, băuturilor cu zahăr adăugat, energizantelor și înghețatei. Va fi în continuare legal ca aceste produse să fie vândute copiilor și tinerilor, dar ilegal să facă reclame special pentru aceștia. Sper că traducerea ei e corectă și măsura e aplicată.
🔵 Citesc Mătura Sistemului (da, târziu, știu) și n-am senzația că e o carte, ci paginile amestecate ale unui thriller psihologic inspirat dintr-un vis al unui personaj de desen animat care scrie într-un jurnal imaginar în timp ce conduce o basculantă plină de ciment. Niciun cuvânt în plus în toată cartea. Excelent.
🔵 Articolul lui Brad Stulberg și Steve Magness vine ca un reminder bun că măiestria nu e zgomotoasă și nu e despre perfecțiune. Măiestria înseamnă dedicare sinceră pentru o meserie, o persoană sau o cauză. Înseamnă practică consecventă și atentă. Înseamnă să-ți pese.
🔵 Ryan Holiday plusează cu un citat din Marcus Aurelius: Remind yourself that your task is to be a good human being, Remind yourself what nature demands of people, then do it, without hesitation, and speak the truth as you see it.
🔵 Dacă ai timp, m-aș bucura să urmărești cele mai recente materiale de pe Starea Sănătății, în caz că nu le-ai văzut deja: Episodul despre standarde de frumusețe și cel despre importanța vaccinului împotriva HPV. Apropozito de vaccinuri în general, a scris Sorana Stănescu un articol cuprinzător pe tema asta care răspunde și la întrebări pe care nu știai că le ai.
Mai am pe listă:
🟢 Episodul lui Peter Attia cu dr. Rachel Rubin despre sănătatea sexuală a femeilor, menopauză, HRT.
🟢 Episodul cu Dr Andy Chan la ZOE - Obesity, cancer and the real cost of convenience food. Sigur iar o să mă enervez de stricăciunile pe care le face mâncarea ultra-procesată.
🟢 Documentarul despre Jasmin Paris, prima femeie care în 2024 a câștigat Barkley Marathons. O nenorocire de competiție, 160 de km în maximum 60 de ore, în niște condiții oribilissime.
🟢 O vacanță.
Gata poezia. Gata pauza. Data viitoare despre vitamina D.
Mulțumesc mult că ți-ai luat din timpul tău să citești. Sper că ți-a plăcut Scrisoarea asta și că ai găsit ceva util prin ea. Și mai sper să-ți faci timp pentru activitățile și oamenii care contează pentru tine sau să aduci bucurie unor oameni complet necunoscuți. Poate par lucruri mici pentru planetă, dar cred că e un gest măreț în zilele noastre să ne facem timp.
Să știi că mă bucură foarte mult să primesc vederi, comentarii, mailuri. M-au ajutat super mult mesajele, urările și încurajările primite la Scrisoarea aniversară. M-au copleșit. Nu mă așteptam. Chiar mi-au dat sentimentul de comunitate. Așa că nu te sfii și scrie-mi. Chiar și sugestii sau reclamații. Mă găsești și pe Insta. Sau prin pădure, alergând oameni.
Încă ceva. Mâine e 1 iunie, suntem la jumătatea anului, e momentul perfect să dai un reset obiceiurilor sănătoase sau rezoluțiilor de Anul Nou care s-au pierdut pe drum. Hai să facem asta împreună! Uite, am adunat în Scrisoarea XV câteva principii și recomandări bazate pe știință ca să te ții de obiceiuri sănătoase, dacă crezi că te ajută. Am încredere că poți și meriți să te prioritizezi și să ai grijă de tine. Pas cu pas, cu răbdare, realist, sustenabil. Tu ce zici?
Până data viitoare, ai aici toată arhiva de Scrisori.
Ai grijă de tine,
Maria
💚🥦
Sărut mâna că ai povestit despre see you și ai adus în discuție persoanele nevăzătoare. Eu sunt una dintre ele. Exceptând singurătatea, o altă problemă cu care ne confruntăm este lipsa de educație a societății în raport cu o persoană oarbă. Majoritatea pun egal între orbire și retardare. Majoritatea au impresia că dacă nu vezi ești puțin mai interesant decât o plantă. Dar poate cu ce ai scris tu și alții, societatea înțelege că și orbii sunt ființe vii care respiră, trăiesc, citesc, iubesc și raționează. Mulțumesc!
Bună. O recomandare de articol, la Starea sanatatii: somnul pentru cei care lucrează în ture și doar tura de noapte. Am văzut ca tangențial a fost atins subiectul în Starea sanatatii: despre vise...