Scrisoarea LXX - Ultima :)
La mulți ani! În loc de inspiraționale și motivaționale, îți povestesc o întâmplare.
Pe 26 noiembrie 2025, Sri Lanka a fost lovită de ciclonul Ditwah care a provocat cel mai mare dezastru din ultimii 10 ani. Peste 600 de persoane și-au pierdut viața și aproximativ 200 au fost date dispărute. Ploaia și alunecările de teren au distrus case, infrastructură și terenuri în cea mai spectaculoasă parte a insulei. Ciclonul a distrus și linia de cale ferată care leagă Kandy de Ella, adică zona pe unde trece trenul ăla din care-și fac turiștii poze. Oricum, multe vacanțe au fost anulate.
Pe 26 decembrie, urmările ciclonului erau vizibile. Porțiuni mari de șosea erau acoperite de pământ, apa săpase șanțuri imense și multe case erau dărâmate. Dar la o lună după ciclon, lucrările de reconsolidare erau destul de avansate. Reparaseră și calea ferată, iar călătoria cu trenul prin junglă era din nou instagramabilă. Ghidul local chiar spunea cu fiecare ocazie cât de important e că oamenii vizitează Sri Lanka după ciclon, fiindcă turismul contribuie la reconstrucția țării. M-a impresionat mobilizarea lor, mai ales că aveam prejudecăți în ce-i privește. De parcă Băicoiul e înfrățit cu Casa Regală. Dar și mai impresionantă mi s-a părut atitudinea lor.
Uite un fragment dintr-un ziar local.
Altceva ce m-a dat peste cap a fost domnul din colajul de mai jos. Imaginează-ți serpentinele de la Cheia. Ai văzut cum șerpuiește șoseaua printre copaci și ce abrupt e terenul între două curbe etajate. Gândește-te că omul ăsta alerga pe un teren asemănător, poate nu la fel de abrupt, fix așa cum îl vezi îmbrăcat, ca să vândă buchetul ăla de flori pe care-l ținea în mână. Florile costau cam 2-300 de rupii, aproape un dolar. O tăia prin pădure, pe pantă abruptă, ca să iasă în fața mașinii. Nu cumpărai? Nicio problemă. Urca iar prin tufișuri ca să ajungă pe marginea drumului înaintea mașinii. Și tot așa. Fără Hoka, fără să facă live-uri pe insta, fără să fie agresiv sau să ceară de pomană.
Îmi doresc să-l am pe omul ăsta în ochii minții de fiecare dată când o să mă vait aiurea din papucii mei de albă privilegiată că mi-e greu la o drumeție de weekend / alergare / sală. Sau când o să-mi pută că n-am lebădă perfectă-n cafeaua de specialitate la suprapreț. Sau când o să fac nazuri că taxiul n-are aer condiționat. Și asta doresc la toată lumea cu papuci privilegiați.
Am trimis prima Scrisoare pe 1 mai 2023. Mulțumesc că în tot timpul ăsta ai fost alături de mine, mi-ai scris, ai citit, că ți-ai luat din timpul tău și din energia ta să fii aici. Într-o perioadă în care viața pe care o știam se întorsese cu roatili-n sus, Scrisorile mi-au fost reper. Ba mai mult, mi-au adus mesaje, urări, gânduri bune, prietenii trainice și colaborarea cu Dragoș și Starea Sănătății care se conturează din ce în ce mai clar și mai potrivit.
E momentul să mă opresc și să mă recalibrez. Nu e o decizie la îndemână, știi că am încercat ba să le răresc, ba să iau pauză sau să le regândesc, dar chiar nu mai am nimic de zis și nu vreau să scriu doar din inerție sau pentru să trebuie. Mi-ar plăcea să trimit scrisori despre oameni, poate o să fac asta, dar până atunci, închei aici, cu toată recunoștința că ești și că m-ai primit în căsuța ta, atât aia de mail și aia fizică.
Împart cu tine bucuria mea că fix azi încep un nou capitol pe drumul ăsta al nutriției - un curs de nutriție sportivă la Barca Innovation Hub. Deci peste doar 432,56 de ani, după alte cursuri și studii, o să am onoarea să fac nutriție cu și pentru sportivi de anduranță. Așa că poate o să ne mai regăsim și în alte contexte.
Arhiva de Scrisori rămâne disponibilă și complet gratuită. Dacă vrei să le reiei sau vrei să te apuci de un stil de viață sănătos, ai încredere că, deși tonul a fost ultra-friendly și scânteia fiecărei Scrisori a fost personală, toate informațiile și recomandările de aici sunt din surse credibile și solide, bazate pe știință și pe ceea ce am studiat în cursurile de certificare. Ai linkuri peste tot. Iar unde n-am știut, am greșit sau am avut dubii, am scris asta fără ascunzișuri.
Mulțumesc infinit!
Când am început să scriu am zis că dacă măcar un om pe lumea asta rămâne cu ceva bun din Scrisori, pentru mine e mai mult decât suficient. Între timp, complet peste așteptările mele, s-au strâns mulți. Te las cu o parte din mesajul perfect primit de Crăciun de la Cati, cititoare de Scrisori de Bucurie, un suflet mare, o femeie strașnică și înțeleaptă, sora mea întru varză de Brulex.
Am realizat atunci că e îndeajuns să continui. Să fii prezent în propria viață - fără pauze, fără decizii radicale, fără importanța ce vine din ele și fără să ne pierdem pe noi. Așa că, draga mea Maria, hai să continuăm cu tot ce a fost bun și s-a lipit de noi în anul ce trece. Fără bilanțuri. Fără hotărâri scrise pe hârtie sau bătute cu ciocanul în creier și teama și încordarea că trebuie (trebuie, trebuie) să le îndeplinim, altfel (altfel ce?)...Doar cu bucuria că suntem aici, că putem face al nostru o parte din prezentul acesta. Și-ți doresc doar atât: să continui în tot ce crezi.
Pe mine mă găsești prin pădure, în spatele camerei, la filmări și foto de proiecte frumoase, pe Instagramul meu, dar mai ales pe canalele oficiale Starea Sănătății. Follow și subscribe dacă n-ai făcut-o deja, iar dacă-ți place contentul, dă-l mai departe.
Youtube // Instagram // Facebook // TikTok
Ai grijă de tine,
Maria
💚🥦
Bună dimineața Maria. La multi ani. Și (după punct), recunosc că după ce am citit titlul, mi s-a strâns inima un pic. Îți citeam scrisorile sosite pe mail, la una sau doua chiar am răspuns, mă atingeau așa, unde e mai soft (la una din ele, era vorba de dieta, și eu cum am sărit și cal și măgar, am citit și și răspuns). Îmi dau seama de cadoul pe care îl faci, compunandu-le și dandu-ni-le spre citire, si-ți mulțumesc frumos. Fiind un cadou, îl aștepți pe următorul 😊. Cât despre ultimul mesaj, cel de azi, așa este: trăind, fiind, având, ba chiar crezând (eu cred cu tărie în El)-suntem privilegiați. Recunosc că din când în când, mă opresc și eu (nu din mișcare) și mulțumesc cu recunoștință. Eu îți doresc o viață faina, așa cum ești și tu, Maria. Sper...sper sa te și ne mai scriem. Raze de soare, in întunericul care pare să se lase (patetic?), avem...era sa spun, nevoie-nu e nevoie, e esențial. Iar tu, cu siguranță, ești una. Te îmbrățișez, Daniel.
Mulțumesc, Maria! Eu te-am descoperit mai târziu, dar am recuperat repede, citind cu sârg toate scrisorile din urmă. Am zâmbit, am râs, am rămas pe gânduri, niciodată nu m-ai lăsat indiferentă. Să deschid scrisorile tale era o chiar o bucurie 😊. Îmi pare rău că nu vei mai ateriza în Inboxul meu, dar mă bucur pentru toate aventurile care te așteaptă. Să ai un an bun, vesel și senin și să ți se așeze toate după cum le-ai gândit.