Scrisoarea XLVII - Cea mai bună dietă din istorie
Scrisoarea XLVII - Cea mai bună dietă din istorie
O femeie n-ar trebui niciodată să se lase văzută mâncând sau bând. Doar dacă e șampanie și homar, singurele alimente cu adevărat feminine (*).
Nu e un citat de pe instagramul vreunui cornel_sixpack_coach, ci de la însuși Lord Byron, de pe la 1800, poate chiar primul influencer pe nutriție și motivaționale. E faimos nu doar pentru Don Juan, ci și pentru dieta cu oțet. Lord Byron consuma apă cu oțet și cartofi înmuiați în oțet ca să-i taie pofta de mâncare. Deși încă e recomandată, metoda nu e susținută științific.
Eu pe asta n-am încercat-o, dar am ținut dieta disociată, unde trebuia să mănânci luni fructe, joi roșii, vineri lemne. Am băut doar sucuri de fructe, m-am înfometat, m-am lepădat de zahăr, am mâncat 10 zile doar orez și hrișcă, am încercat detox cu sucuri de fructe, ocazie cu care am cartografiat toaletele din București. Și, la fel ca Lord Byron, și eu am fumat de foame.
Am vrut să scriu despre un studiu care compară dieta keto cu cea mediteraneană, dar am făcut atâtea clickuri că am ajuns în secolul XV. Mi s-a părut interesantă evoluția dietelor de-a lungul timpului, așa că scrisoarea de azi e despre asta. Istoria arată că oamenii au încercat din cele mai vechi timpuri să găsească dieta perfectă și că mereu au fost unii care au pretins că dețin secretul.
Prima dietă tipărită se pare că a fost Discorsi della Vita Sobria (tradusă The Art Of Living Long), a lui Luigi Coronaro, publicată în 1558. Recomanda limitarea consumului la 340 gr de mâncare și 400 ml de vin pe zi. Bloomberg zice că dieta asta l-ar fi ajutat pe Coronaro să scadă în greutate, să se simtă mai bine și să se poată urca pe cal fără ajutor. Eu sunt normoponderală, dar după juma de litru de vin cred că pot doar să cad de pe cal. Bravo, Luigi!
Părerea mea e că prima dietă a fost aia cu mărul. S-a interzis, s-a râvnit, s-a mâncat, s-a alungat. Uite cum tragem până-n zilele noastre din cauza unei diete restrictive.
Potrivit Zoe, o dietă faimoasă pe la finalul anilor 1800 a fost Fletcherism-ul, care presupunea să mesteci mâncarea până devenea lichidă. Geniul din spatele ei, Horace Fletcher, a slăbit aproape 18 kg mestecând fiecare dumicat de aproape 100 de ori. Nu știu în cât timp, dar articolul zice că cei care țineau dieta asta ar fi ajuns să facă kaka inodor și doar de două ori pe săptămână. Fletcher chiar căra o mostră cu al lui ca să arate la necredincioși. Aveau mai mult timp oamenii în secolul IX.
Anii ‘50 ne-au adus lansarea satelitului Sputnik, pe Fidel Castro în Cuba, pe Churchill și pe Regină în UK, vaccinul împotriva poliomielitei și dieta cu ciorbă de varză. În anii 60, potrivit Smithsonian, niște minți luminate au inventat Drinking Man’s Diet: e ok să mănânci fripturi și salate doldora de Roquefort și să bei dry martini atâta vreme cât nu le combinai cu cartofi copți. Asta sună mai mult a provocare de teambuilding.
Prin 1970, domnul și doamna Hegeler au inventat Dieta Sexy Pineapple care promitea pierdere în greutate dacă mănânci ananas două zile pe săptămână și normal în rest. Au scris și o carte despre asta. Vice a testat dieta ca să n-o faci tu. L-au întrebat pe dl. Hegeler de ce ananas, iar el a răspuns că nu știe, pur și simplu îi place ananasul, așa că i s-a părut o idee bună să mănânce cât vrea timp de două zile. Dacă te-am convins, de aceiași autori găsești și bestseller-ul An Abz of Love, de data asta o carte despre viața sexuală împlinită.
În 1972, Atkins a publicat cartea Dr. Atkins Diet Revolution - o dietă cu conținut foarte scăzut de carbohidrați. Însă dieta ketogenică a fost prima dată folosită prin anii ‘20, pentru tratarea crizelor de epilepsie. Dar despre asta pe larg, data viitoare. Tot în anii ‘70 a inviat și dieta paleo, care presupune să mănânci multă carne, alimentele pe care oamenii le-ar fi consumat în paleolitic. Doar că antropologii și cercetătorii sunt de altă părere, se pare că strămoșii mâncau mai mult pește, fructe și legume, pentru că antilopele erau cam rapide pe vremea aia. La Zoe Podcast, Prof. Chris Gardner de la Stanford University recomandă să ții dieta paleo doar dacă poți să vânezi și să prepari carnea pe care o mănânci. Subscriu.
În anii ‘80 a fost foarte populară dieta Beverly Hills, un program de slăbit extrem de restrictiv care începe cu 10 zile doar fructe, apoi începi să introduci mâncare dar ferească Bunțu’ să combini proteine cu carbohidrați la aceeași masă. În anii ‘90, D'Adamo, un naturopat din State, a venit cu teoria dietei grupelor de sânge care presupune că anumite alimente sunt permise sau interzise în funcție de grupa sanguină. Potrivit lui D'Adamo, asta înseamnă că cei cu Grupa 0 ar trebui să mănânce multă carne slabă, iar cei cu grupa A să fie vegetarieni. Pentru mine, asta înseamnă că iar joc în echipa adversă. Dar nici dieta asta nu e susținută de date științifice.
De parcă nu erau suficiente necazuri, secolul XX a reînviat moda paraziților (e doar un link la un poster frumos, nu te panica). Fără dietă! Fără băi! Fără exerciții! Mâncai un viermișor dintr-un borcan și el se descurca apoi să digere mâncarea din stomacul tău. Potrivit Healthline, dieta cu paraziți a început în perioada Victoriană, când femeile făceau aproape orice ca să fie slabe. Standardul de frumusețe era să pară ca și cum ar avea tuberculoză. Voiau piele palidă, ochi dilatați, obraji și buze roșii și o talie foarte subțire. Food and Drug Administration a interzis comercializarea lor. Se pare că nu era chiar safe. N-aș fi zis.
Întotdeauna au fost diete care au promis rezultate spectaculoase, universale, în timp record. Deși principiile și recomandările dietelor sunt diferite, promotorii și adepții lor erau convinși că soluția lor e cea mai bună și că dă cele mai bune rezultate. cred că acum trăim vremuri complet razna. Trebuie doar să deschizi instagramul ca să dai de influenceri sau celebrități care au SOLUȚIA la problemele tale și se jură că dețin SECRETUL!
Singurul secret e că dietele astea rapide și universale au consecințe asupra sănătății pe termen lung. Sună excelent ca la finalul săptămânii să ai cu 5 kile mai puțin, dar prețul pe care-l plătește corpul tău nu e deloc de neglijat. Specialiștii recomandă pierdere în greutate de maximum 1% din greutatea corpului pe săptămână, ideal 0.6%, ca să eviți să i se activeze toate sistemele de alarmă. Restricțiile calorice severe, eliminarea unor întregi grupe de nutrienți din alimentație (fără grăsimi sau fără carbohidrați) sau consumul exclusiv al anumitor alimente (doar fructe sau doar legume) privează organismul de energie, de vitamine, minerale și fibre, iar asta poate să-ți afecteze echilibrul fizic pe termen mediu și lung. În ce privește starea psihică, dietele super stricte pot să provoace anxietate, iritabilitate și stări depresive. În plus, te țin într-un cerc vicios al kilogramelor pierdute și re-re-regăsite și pot să ducă la tulburări alimentare.
Privește soluțiile miraculoase cu scepticism și verifică întotdeauna backgroundul omului care le promovează. Lord Byron ajunsese să mănânce o felie subțire de pâine și ceai la mic-dejun, seara o salată și ceai verde neîndulcit. S-a înfometat până și-a distrus sănătatea. Cum ți-am zis din capul locului, toată viața mea a fost un ciclu de totul sau nimic. Țineam cure imposibile, timp în care aș fi furat dulciurile din mâna copiilor de pe stradă și visam că fac baie-n ștrudelele. Slăbeam și la scurt timp puneam la loc kilogramele pierdute și ceva extra. Și tot așa, într-un cerc vicios al vinei și-al autoblamării că sigur fac eu ceva greșit de mă îngraș la loc, că nu sunt suficient de motivată, că n-am destulă voință, că ce viață e asta plină de restricții. Până nu mi-am bușit sănătatea, n-am acceptat că de fapt soluțiile rapide mă încurcă pe termen lung.
Te rog ai grijă de tine și alege obiceiuri sănătoase, realiste, sustenabile, nu te lua după ce zice moda. Am zis-o și-o repet: moda trece, gastrita rămâne.
Știu că nu sună sexy și nici senzațional, dar nu există o dietă universală sau soluții magice care să aibă rezultate miraculoase, în timp scurt.
Dieta ideală e cea care se potrivește stilului tău de viață, preferințelor tale, care-ți îmbunătățește starea de sănătate și de care te poți ține pe termen lung.
Fix anul trecut pe vremea asta am postat Scrisoarea XVIII - Secretele slăbitului rapid și Scrisoarea XIX - Curele de slăbire îngrașă? Sunt despre cum funcționează procesul de slăbire, consecințele dietelor restrictive asupra fizicului și psihicului și de ce curele agresive contribuie de fapt la creșterea în greutate. Scrisorile cuprind detalii despre experimentul Minnesota, unul dintre cele mai relevante studii asupra efectelor fizice și psihice ale înfometării.
În plus, găsești acolo și recomandări practice pentru un stil de viață sănătos. Normal că de-alea plictisitoare, cu care te-am obișnuit: legume, fructe, mișcare, odihnă, răbdare, disciplină, cumpătare, perseverență, the usual. M-aș bucura dacă ai (re)citi Scrisorile astea două.
Mulțumesc mult că ai citit. Sper că te-ai distrat și că ai rămas cu ceva util din Scrisoarea asta.
Dacă ai sugestii de subiecte pentru Scrisori, curiozități, studii, povești sau reclamații, te rog scrie-mi pe mail, Insta sau Facebook.
Ai grijă de tine!
Hugz & Love,
Maria
💚🥦
Concluzia mea proprie și personală(după multe "diete" încercate) este ca singura soluție viabilă este cea în care îți schimbi stilul de a mânca și de a trăi. Nu există soluții minune pentru slabire, nu au cum să existe, poate doar pe termen scurt.Matematica e clara, bagi multe calorii și consumi puține, ai surplus care se depune.
Mi-a placut articolul, m-am.si distrat citindu-l. 🌷