Rezoluțiile și noile începuturi vin cu mult entuziasm și cu energie, cu drive, cu chef, cu zvâc. Unde mai pui că anul ăsta a și început de luni, ne-a surprins ca o Dacie veche care pornește la prima cheie. Toți vrem să fim mai buni, mai sănătoși, mai chiparoși, avem planuri și așteptări. Până dă gerul, te ia febra musculară, te-ai balonat, n-ai putut să te trezești, faci 2h până la sală, ai vărsat cafeaua și mailurile pe tine.
Dacă ți-ai propus să ai succes, trebuie să te pregătești pentru eșec. Nu e o atitudine negativistă, ci o abordare realistă pentru când o să dai de greu.
Asta e filosofia lui Arnold. Iar știința e de acord. Și mamaie.
“O simplă părere despre tine îți poate influența o mare parte din viață.”
Așa începe Mindset, cartea lui Dweck. N-a fost pe gustul meu fiindcă reia aceeași idee la fiecare paragraf și miroase prea mult a blabla motivațional, dar nu-mi pare rău că am citit-o deoarece conține o mulțime de studii, referințe și trimiteri foarte valoroase.
Carol Dweck, psiholoagă și șefă la mindset, a cercetat domeniul și a realizat o serie de experimente foarte importante pe tema asta, mai ales în rândul copiilor și adolescenților. Conform prof. Dweck, indivizii care-și pot dezvolta cunoștințele, abilitățile și talentul prin muncă, disciplină, experiență, strategii și ajutor din partea celorlalți au un mindset flexibil. Pe de altă parte, cei care consideră că talentul și inteligența sunt un bătute-n cuie și nu pot fi cultivate, au un mindset rigid.
Puși în fața unui obstacol, oamenii cu mentalitate rigidă au sentimentul de eșec total și neputință, ajung să sufere traume sau depresii din cauza asta și pot lăsa insuccesul să-i definească. Cei cu mindset flexibil tind să fie mai puțin precoupați de aparențe și mai degrabă orientați spre a învăța și a se perfecționa, privesc obstacolele ca pe provocări, vor să-și asume riscuri și astfel au mai multe șanse să-și atingă scopurile și potențialul. Cum ar zice mamaie cu cele 4 clase ale ei, flexibilii fac din rahat bici și mai și pocnește.
Persoanele cu mentalitate flexibilă nu doar caută provocări, ci și prosperă de pe urma lor. Cu cât este mai mare provocarea, cu atât își depășesc mai mult limitele.
(Mindset, C. Dweck, p.35)
Principiul se aplică și în rezoluțiile pentru noul an, fie că e vorba de alimentație, sport sau stil de viață în general. Cu cât ai o mentalitate mai flexibilă, fără să judeci mâncarea în termeni de bună / rea, interzisă / permisă, sau să te judeci pe tine pentru că o mănânci sau nu, cu atât ai mai multe șanse să te ții de regimul alimentar pe o perioadă lungă de timp. Ții minte când ziceam că cea mai bună dietă e cea la care aderi pe termen lung, cea pe care o poți adapta nevoilor tale și stilului tău de viață. La fel și cu activitatea fizică.
Uite câteva exemple concrete (din experiența personală) de cum poți să flexezi mușchii mindset-ului:
În loc de planuri mărețe de genul să slăbesc 20 de kile în 3 luni (de ce nu 19,3kg în 4 luni sau 22kg în 2 luni – ignoră valorile, înțelegi ce zic), propune-ți obiective mai mici, zilnice, realiste, cuantificabile: să adaug legume la fiecare masă, să mănânc fără telefon sau laptop, să dorm 8 ore, să mănânc ultima masă cu 3 ore înainte de somn, să fac zilnic mișcare. De ce să-ți legi tot efortul de o reușită care are sau nu șanse să se întâmple, când poți avea multe reușite mici în fiecare zi? Treptat, cu răbdare, perseverență și disciplină, obiceiurile sănătoase de zi cu zi o să se reflecte în starea ta generală de sănătate, nu într-un număr random pe cântar.
Dacă sâmbătă ai înmuiat chipsurile-n dulceață și-ai dres-o apoi cu cola zero, nu arunca în aer tot weekendul cu mâncat dezorganizat, interdicții, restricții, coji de nucă și rușine. E doar o masă din viața ta. Vezi ce poți să înveți din asta, iar apoi ai grijă să mănânci echilibrat data viitoare și să-i dai corpului nutrienții de care are nevoie.
Dacă știi că o să ai o zi foarte aglomerată și n-o să apuci să mănânci de prânz, pregătește-te din timp și ia la tine un senviș, o gustare cu semințe / alune / fructe / iaurt-sana-chefir sau mănâncă un mic-dejun mai consistent.
Decât să împarți alimentele în bune sau rele, vezi mai degrabă ce beneficii îți aduc, cum te ajută sau te încurcă în viața de zi cu zi, de ce vrei să le consumi și când. Cu cât îți interzici anumite produse, cu atât o să le vrei și-o să le cauți mai mult. Și nu vorbesc despre fructul oprit, că în afară de Adam și Eva n-a mai avut nimeni nimic cu merele.
Dacă n-ai făcut mișcare până azi, folosește restul weekendului să te plimbi, să faci yoga, sală, alergat, urcă și coboară scările în loc să iei liftul, coboară cu două stații mai devreme sau mergi pe jos. N-o să recuperezi azi și mâine tot ce n-ai făcut în 5 zile, dar tot e mai mult decât nimic, iar de luni poți să te revii la planul inițial.
Nu e ușor ce ți-ai propus să faci. E nevoie de timp, răbdare, perseverență și determinare să te ții de obiceiuri sănătoase. Dar, pe lângă asta, și de un plan pentru când viața te ia la trântă. E absolut normal să greșești, să dai de greu sau chiar să fie nevoie s-o iei de la capăt. Dar dacă te-ai pregătit pentru scenariul ăsta, n-o să mai aibă putere să te demoralizeze sau deraieze.
Nu zic din cărți sau inspiraționale de insta. Sunt fiica lui trebuie și-a lui pentru că așa se face. Încăpățânarea e una din calitățile mele, dar și cel mai mare dușman al meu. Fixismul și rigiditatea minții m-au aruncat dintr-o extremă în alta, de la farfuria perfectă la tulburări alimentare, de la alergat cu orteză la ședințe de fizioterapie cu octogenarii orașului, de la perfecțiune la auto-distrugere. Cred că cea mai mare realizare a mea de până acum e că am început să nu mai alerg după perfecțiune, ci să accept procesul și progresul. Dar a fost și cel mai greu lucru pe care l-am avut de făcut și la care încă mai am foarte mult de lucru.
Când scriu rândurile astea trec printr-o perioadă plină de incertitudini. Nici n-a început bine anul și mă simt epuizată, mi se pare că nu se leagă nimic, mi-e teamă de nou, de mediocritate, de mine și nu știu încotro s-o iau. M-am săturat de adaptat din mers și flexat de mindset. Dar n-am încotro, iar dacă mă încăpățânez să nu renunț la gândirea asta rigidă care m-a și adus în punctul ăsta, o să mă complac, o să mă frustrez, o să renunț, iar asta o să doară infinit mai mult decât orice posibil eșec.
Dacă succesul te face să fii cineva, cine ești când nu-l ai?
(Mindset, C. Dweck, p.51)
Dacă nu mă crezi pe mine, ia-l pe Arnold drept exemplu. Acum niște ani, cu câteva luni înainte să înceapă filmările la Terminator 6, Arnold a făcut o operație de rutină pe inimă. Când s-a trezit, medicii i-au zis oops, am făcut o greșeală. Trebuia să fie o procedură non-invazivă, dar am bușit noi ceva, era să mori, te-am salvat, doar că acum există riscul să faci pneumonie și să mori. Scuzeee! Când a auzit vestea, Arnold a fost distrus. Ai video aici, dacă vrei să-l vezi pe The Terminator cum spune I was in the middle of a disaster. Dar și cum a reînceput să meargă pe holurile spitalului cu șosetuțele dumisale galbene, apoi să ridice încet greutăți și să-și reintre în formă ca să poată să funcționeze și-apoi să meargă la filmări. În general, Arnold n-a lăsat ca dificultățile să-l definească, ci a învățat din greșeli și le-a folosit să devină mai bun, așa cum povestește în newsletter-ul lui.
Poate chiar și domnu’ Dragnea e un exemplu de mindset flexibil. După ce a ieșit din închisoare și-a făcut propriul cooking show (!!!). Găsești la el pe YT atât rețeta sinceră de mâncare de cartofi sau de mazăre (bunica proud), cât și comentarii politice. Totul pe fundal de muzică de lift. Joac-o pe-asta, dna Dweck!
Principiul mindsetului flexibil se aplică în orice aspect al vieții, fie că e vorba de stil de viață, relații, job, planuri de vacanță sau pene de curent. Cel mai probabil o să treci prin momente grele anul ăsta. Zile când o să mănânci mai mult decât ți-ai propus, dimineți când n-o să te ridici din pat să faci sport, seri când n-o să te abții de la paharul pe care ieri ai promis că nu mai pui gura. Seri când n-o să te odihnești bine, weekenduri când n-o să ai bani de excursii sau săptămâni când n-o să vezi nicio diferență pe cântar. Pregătește-te pentru asta. Dar amintește-ți că nu ești greșelile sau problemele tale, ci puterea ta de a le înfrunta și de a merge mai departe.
Pentru că sunt născută la începutul anului, ziua mea e ca ultima bucată de cozonac înainte să ți se facă rău. Știi că nu mai poți și nu mai trebuie, dar nu vrei s-o superi pe mamaie. Toată lumea e mahmură sau îmbuibată cu de toate și nimeni nu mai are chef să reînceapă petrecerea. Așa că de niște ani, tot plec din oraș.
Dar anul ăsta, mi-am dorit ca de ziua mea să alerg distanța unui maraton. Nu mai alergasem atât niciodată, cel mai mult mă târâsem 15km cu două weekenduri înainte, la Băicoi, când m-au lătrat toți câinii de prin toate curțile, până la a 3a generație.
În ianuarie 2022 mă convingeam să nu mai iau liftul 5 etaje, ci piciorul.
Citisem pe net că dacă alergi un maraton, trebuie să te aștepți că pe la km 20 o să fie foarte greu. Uite-mă la km 21, zâmbitoare, îngâmf încrezătoare, plină de energie, cu gândul că ce mare brânză e și maratonul ăsta, ce se tot vaită ăștia, e foarte simplu. În curând urma să simt cum tot corpul meu parcă se izbește cu toată puterea de un zid imens.
În ianuarie 2023 am mers pe jos până la Cota 1400 la Sinaia.
Ultimii 10km au fost din ce în ce mai oribili și parcă nu se mai terminau. Fiecare pas îmi apăsa pe creier, ca un stomatolog care-mi umblă pe canal fără anestezie. Bordurile erau munți. Mă dureau genunchii și mă așteptam să se blocheze. M-am gândit că o să fie greu, dar nici chiar așa. Mi-am împlinit dorința, dar cel mai mult m-am bucurat că mintea și corpul mi-au fost alături, în ciuda anilor întregi de abuzuri. Nu s-a întâmplat peste noapte, dar a meritat fiecare pas.
👉 Arhiva cu toate Scrisorile de Bucurie
Îți doresc să-ți împlinești dorințele și să fie viața blândă cu tine.
Mulțumesc că ai citit! Sper că ți-a fost utilă Scrisoarea de azi. Dacă da, m-aș bucura s-o dau mai departe. Iar dacă ai sugestii, reclamații, propuneri de subiecte, poți să-mi dai reply la mail, să lași un comment, să-mi scrii pe Facebook sau Insta.
Pe săptămâna viitoare, când ieșim din cap și intrăm în tocănițe și știință.
Ai grijă de tine!
Hugz & Luv,
Maria