Scrisoarea LIX - A doua oară nefumătoare
Nu-mi dați pachetul cu poza aia că mi se face scârbă de nu-mi mai vine să fumez, zice un cetățean la magazin. Așa că m-am gândit să scriu azi despre cum m-am lăsat de fumat. A doua oară.
Dar Scrisoarea asta nu conține sfaturi despre cum să te lași de fumat, nu conține studii și liste de necazuri provocate de fumat și nu e o predică. Ce mă enerva cel ma tare când fumam era să aud Dar nu vrei tu să te lași de fuma? Dar când te lași de fumat? Dar nu știi ce rău îți face? Ceea ce mă făcea să-mi aprind o țigară. Dar m-am gândit că poate sunt de folos câteva acțiuni concrete și perspective care m-au ajutat să trec de perioada critică și să renunț la țigări.
Crezi că nu știam că țigările sunt nocive, că-mi afectează plămânii, că arunc banii pe fereastră, că pot să fac boli de inimă, cancere, AVC-uri și toate nenorocire? Crezi că nu vedeam cum horcăi dimineața de parcă era în mine un mistrețuc captiv ce voia să zburde în pădure? Sau că mi se îngălbeniseră degetele și dinții? Plus că știam ce bine mă simțeam când nu fumam, mai avusesem 2 ani când n-o făcusem. Rațional știam toate lucrurile, dar nu puneam nimic în practică. Și eu alegeam pachetele cu impotență și infertilitate în locul celor cu cancer sau cu tumori. Cred că, în cazul adulților, nu funcționează recomandările să nu fumezi, studiile, Ro-Alerturile, părinții care te ceartă, credincioșii care te judecă. Cred că decizia de a te opri din fumat trebuie să vină din interior. Iar apoi e esențial ca oamenii și mediul din jur să te susțină în scopul propus. Sau măcar să nu te încurce. Și chiar cred că orice fumător are puterea de a se lăsa de fumat dacă-și pune asta-n minte :)
Am iubit să fumez. Actul în sine îmi plăcea mai mult decât gustul, mirosul sau combinația dintre ele. Era ceva pervers și senzual într-o țigară ținută între buze, între degete, între cuvinte. Scriu asta și-mi plouă-n gură. Au trecut ani buni de la ultimul fum, dar îmi amintesc perfect toate senzațiile, din momentul în care deschideam pachetul, până stingeam chiștocul. Chiștoc, ce cuvânt nepotrivit pentru sfârșitul unei țigări.
Fumam cu mare simț de răspundere de pe la 18 ani. Sudam pachete întregi. Tușeam și fumam, fumam și țușeam. De pe la 23 am început să fumez tabac. Era mai sănătos, ziceau apostolii lui. Mă perfecționasem să-mi rulez țigări încât puteam face asta și când conduceam, țineam volanul cu genunchii. Seara, în timp ce fumam, îmi rulam două țigări și le puneam lângă ceașcă de cafea. Nici nu ajungeam să mă spăl pe dinți dimineața și deja fumam o țigaretă. Am fost așa fidelă fumatului că am făcut-o și când aveam pneumonie, printre injecții. Și când am avut covid, chiar dacă n-aveam gust sau miros.
Fumam de foame, de sete, de plictiseală, de poftă, de nervi, ca să-mi fac curaj, din obișnuință, din prietenie, de supărare, înainte și după. Timpul se măsura în țigări: țigara asta și mergem, hai la o pauză de-o țigară, mai trag două fumuri și vin, mai am două guri de cafea cu țigara asta. Însă cred că principalul motiv pentru care o făceam era fiindcă devenise parte din identitatea mea: eram fumătoare. Cine aș mai fi fost eu dacă nu fumam?
Trebuia să fie un detartraj simplu, dar mi-a făcut anestezie pentru că dinții de jos erau foarte sensibili și mă durea teribil să curețe tartrul pe interior. Pfoa! Numai când mă gândesc, mă doare și amintirea zilei ăleia. Stomatoloaga mi-a zis îngrijorată – autentic îngrijorată – că s-au retras gingiile și că, în timp, asta poate duce la complicații serioase. Că trebuie să vin și mai des la detartraj fiindcă sunt fumătoare. Nu mi-a făcut morală, nu m-a judecat, era realmente îngrijorată. Mă uitam la fraierii ăștia de pe tavan și-mi imaginam cum râdeau de mine că-mi fac rău singură. Pe banii mei. Am ieșit de la stomatolog și am băgat o țigară de nervi pe mine, în timp ce mă gândeam că ar trebui să mă las de fumat.
Câteva săptămâni mai târziu m-am întâlnit cu un prieten bun. I-am reproșat că fumează prea mult. Atunci am decis să ne lăsăm împreună de fumat și, spre surprinderea amândurora, chiar am făcut asta.
Da, a fost greu. Da, m-am îngrășat. Oho, cât m-am îngrășat! Da, am făcut crize de nervi. Da, visam noaptea că fumez. Da, adulmecam fumul de țigară de la kilometri, ca rechinii prada. Dar a meritat tot efortul de a mă lăsa de fumat.
Uite ce m-a ajutat la început, în primele 3-4 săptămâni, până am trecut de perioada critică:
Plasturi cu nicotină și gumă cu nicotină. Doar ai grijă câte consumi, că te poți strica la burtă rău. RĂU!
Că am făcut asta cu un prieten foarte bun și ne-am împărțit amarurile. Ne sunam sau ne scriam când ne lovea pofta de o țigară. M-a apropiat de el și m-a îndepărtat de ispită.
Că am redus drastic contactul cu fumătorii și cu contextele sau spațiile în care se fuma. Am avut și norocul că mă mutasem într-o-un apartament nou, unde nu se fumase înainte.
Că nu am mai băut alcool, fiindcă asociam gusturile și senzațiile și aș fi rulat și plasturii cu nicotină. Cafeaua de dimineață era cel mai dur test.
Că am ieșit la plimbare când îmi venea să-mi aprind o țigară.
Că mi-am instalat o aplicație unde vedeam de cât timp n-am mai fumat. Fiecare zi era o victorie muncită.
Că mi-a zis tata că n-am ambiție să mă las de fumat.
Că m-am lăsat în pace și nu mi-am impus și alte restricții alimentare în perioada aia. Am luat 10kile, dar îmi tot ziceam că o să fie mai ușor să slăbesc decât să-mi pun proteză dentară.
Că am luat fiecare zi în parte.
Tu știi în ce etapă a vieții ești, ce vrei și ce ai chef să faci. Îți doresc să te lași de fumat, indiferent că e tutun, țigară electronică, vapat sau ce vrei tu. În primul rând pentru dinții tăi. O dantură bușită înseamnă dureri nasoale, probleme cu digestia, bani mulți dați la stomatolog și, poate cel mai important, o dantură cu probleme poate afecta stima de sine.
În vara lui 2021 m-am lăsat de fumat. Nu-s mai bună sau mai rea ca înainte, nici mai sănătoasă sau mai nesănătoasă, oricum am bușit altele între timp. Dar de când am renunțat la țigări n-am mai stat în frig, cu brumă la nas să fumez, n-am mai așteptat să se termine filmul să ies la o țigară, nu mi-am mai planificat ziua și excursiile în funcție de țigări, nu mai horcăi dimineața, țopăi pe munți și altele. Dar cred că cea mai mare realizare e că nu mai depind de țigări ca să-mi reglez stările emoționale, iar asta mă face să mă simt liberă.
Mă opresc aici că merg la treabă. Sunt la Galați, filmez și să fotografiez un ultramaraton caritabil (!) unde oamenii aleargă 24 de ore. Încep acum, la 10 dimineață, termină mâine dimineață, la 10. Sunt foarte norocoasă și recunoscătoare că-mi pot petrece weekendul în felul ăsta, lângă oameni care mă inspiră și pe care-i admir. Ceea ce doresc la toată lumeaaaaaaaaa!
Mulțumesc că ai citit.
Ai grijă de tine,
Maria
💚🥦
Eu m-am lăsat din 2006 după 17 ani de fumat și mi-a fost tare greu . M-am izolat de lume 14 zile după care am evitat cafeaua și berea 6 luni de zile . Mă simt minunat la 50 de ani
Wow!!! Si eu fumez, cu unii si cu altii - tot mai rar si cateodata trec luni cateodata ani intre tigari. Stiu si eu ce inseamna sa stai in frig, cu bruma pe la nas, sa fumeze.... prietenii, sa nu te poti pune la masa la un restaurant fain sau la o cafenea pe care ai cautat-o cu google maps, pentru ca nu are terasa si prietena/prietenul nu o sa stea 1 ora fara sa fumeze, sau nu o sa se bucure de o cafea fara tigara, asa ca mergem la ceva mai aiurea doar pentru ca are terasa. Pfff, e greu pt un fumator si e la fel de greu si pt oamenii din jurul lui. Sa stai pe frig la terasa, sa ti se raceasca cafeaua/ceaiul in 3 minute, doar pentru ca....tigara. Cred ca ar fi si asta un argument pentru a te lasa de fumat, pentru ca iti treci apropiatii prin situatii care nici tie nu-ti plac, dar ei o fac pentru tine - fa-o si tu pentru ei.
Foarte frumos ai descris problema acestei dependente si cum sa faci sa scapi de ea. Asa cum ai zis, probabjl fiecare fumator stie ca nu e bine, si pe fiecare "il atinge" ceva ca sa faca acest drum. Un tip, cu care am fost, zicea ca nu e nimic asa tragic, ca maica-sa fumeaza din facultate si ea....maica-sa are peste 70 de ani, proteza, numeroase boli, varice grave, etc. si nu i s-a parut nimic iesit din comun, era in viata, nu? :) Deci....trebuie sa fie ceva care sa ii "loveasca" personal astfel incat sa vrea sa lase tigara. El imi zicea ca de cate ori s-a lasat "i-a scazut calitatea vietii" 🙄 Felicitari ca tu ai vrut destul de tare si ai realizat ca merita.