Nu-mi dați pachetul cu poza aia că mi se face scârbă de nu-mi mai vine să fumez, zice un cetățean la magazin. Așa că m-am gândit să scriu azi despre cum m-am lăsat de fumat.
Eu m-am lăsat din 2006 după 17 ani de fumat și mi-a fost tare greu . M-am izolat de lume 14 zile după care am evitat cafeaua și berea 6 luni de zile . Mă simt minunat la 50 de ani
Wow!!! Si eu fumez, cu unii si cu altii - tot mai rar si cateodata trec luni cateodata ani intre tigari. Stiu si eu ce inseamna sa stai in frig, cu bruma pe la nas, sa fumeze.... prietenii, sa nu te poti pune la masa la un restaurant fain sau la o cafenea pe care ai cautat-o cu google maps, pentru ca nu are terasa si prietena/prietenul nu o sa stea 1 ora fara sa fumeze, sau nu o sa se bucure de o cafea fara tigara, asa ca mergem la ceva mai aiurea doar pentru ca are terasa. Pfff, e greu pt un fumator si e la fel de greu si pt oamenii din jurul lui. Sa stai pe frig la terasa, sa ti se raceasca cafeaua/ceaiul in 3 minute, doar pentru ca....tigara. Cred ca ar fi si asta un argument pentru a te lasa de fumat, pentru ca iti treci apropiatii prin situatii care nici tie nu-ti plac, dar ei o fac pentru tine - fa-o si tu pentru ei.
Foarte frumos ai descris problema acestei dependente si cum sa faci sa scapi de ea. Asa cum ai zis, probabjl fiecare fumator stie ca nu e bine, si pe fiecare "il atinge" ceva ca sa faca acest drum. Un tip, cu care am fost, zicea ca nu e nimic asa tragic, ca maica-sa fumeaza din facultate si ea....maica-sa are peste 70 de ani, proteza, numeroase boli, varice grave, etc. si nu i s-a parut nimic iesit din comun, era in viata, nu? :) Deci....trebuie sa fie ceva care sa ii "loveasca" personal astfel incat sa vrea sa lase tigara. El imi zicea ca de cate ori s-a lasat "i-a scazut calitatea vietii" 🙄 Felicitari ca tu ai vrut destul de tare si ai realizat ca merita.
Ce tare ca ai share-uit poveștile tale și momentele din viața ta. Super adevărate, exact cum zici. Mulțumesc ca ai citit și ca ai comentat așa frumos și înțelegător. Ai grijă de tine 🤗💚
M-am lăsat de țigări de n ori, ultimele dăți de iqos și asta mi s-a părut cel mai greu. Nu mai fumez din noiembrie și am pus înapoi cele 8 kg pe care le-am dat jos cu mare greu acum doi ani. Eu am fumat și cu implante dentare, soțul la fel. Încerc să il conving de beneficiile nefumatului dar e foarte greu. Am 41 de ani și sper să nu mai fumez toată viața mea.
Bravoooo! Îți țin pumnii! Kilele se dau jos cum-necum, dar cu plămânii mai greu să-i repari. Ai încredere că ai luat o decizie super bună pentru sănătatea ta și fii mândră de tine! 💚
În primul rând vreau să-ți spun că apreciez foarte mult ceea ce scrii. Felicitări!
Nu prea comentez eu pe aici (și nici prin alte părți) dar acum o s-o fac pentru că am ceva de spus pe acest subiect.
Fumatul, ca și alte adicții, este o capcană în care cad foarte mulți. Am fumat și eu 10 ani în tinerețe. În afară de fumat am mai avut o adicție că de, doar una nu era de ajuns.
La fumat am renunțat destul de ușor ca să zic așa pe când de cea de-a doua a fost foarte greu să scap.
Fumam Marlboro (jmecher😀)pe vremea aia (anii ‘80) și când AM HOTĂRÂT SĂ RENUNȚ am umblat cu un pachet de țigări și brichetă în buzunar iar când întâlneam un cunoscut fumător, îl serveam (doar la cerere!) cu o țigară și îi dădeam și foc (tacâm complet) fără să aprind și eu una. În felul ăsta am vrut să-mi dovedesc (și am reușit!👏) că sunt mai tare decât adicția și astfel am terminat cu fumatul. Înainte de asta am avut multe încercări nereușite, deci să nu credeți că am reușit din prima, ca și cum ai bate din palme și gata.
Dar pentru cealaltă adicție am luptat câțiva ani cu multe recidive ca să scap. Până la urmă am scăpat și de a doua - asta s-a întâmplat în urmă cu vreo 35 de ani - dar costurile mentale și materiale au fost enorme.
Problema cu adicția este că suntem diferiți și mulți oameni nu au puterea să renunțe. Am citit undeva că tăria de a renunța are de-a face cu zestrea genetică - unora le este mai ușor să renunțe în timp ce altora le este aproape imposibil.
Am exemple în familie și între prieteni de fumători înrăiți care nu au reușit sub nicio formă să renunțe și care “au dat colțul” înainte de vreme datorită cancerului pulmonar sau altor afecțiuni pulmonare. Probabilitatea este destul de mare că aceste afecțiuni s-au datorat și fumatului.
Din experiența mea pot să spun - așa cum ai spus și tu - că hotărârea de a renunța la o adicție trebuie să vină din interior, din proprie inițiativă și convingere. Acolo trebuie lucrat!
Mulțumesc pentru comentariul tău super sincer, Dan. Și pentru că ți-ai făcut curaj să vorbești public despre un subiect așa de sensibil. Mă bucur că ești liber acum și te felicit din tot sufletul că ai reușit! Bravo! Din inimă ți-o zic. E adevărat cu zestrea genetică, dar mai e o vorbă, că genes load the gun and behavior pulls the trigger. Dar nu vreau să minimuzez. E clar că la fiecare e diferit și ține de o infinitate de factori.
Nu mă pricep cum e la alte adicții mult mai periculoase și mai dăunătoare, acolo cred că e necesar sprijinul unor medici, terapeuți, o întreagă echipă de suport. Sunt cazuri când, indiferent cât de mult își dorește cineva să renunțe la o substanță nocivă, să nu mai poată fizic. E foarte complicat și nu mă pricep deloc la asta. Dar referindu-mă strict la dependența de tutun, cred că motivația interioară e esențială pentru rezultate durabile. Apoi, desigur, sprijinul exteriorului.
Felicitări din nou că ai reușit să renunți. Ești super curajos și puternic. Sper că-ți spui și tu asta :) Ai grijă de tine, Dan! Mulțumesc mult pentru mesajul tău!
Mulțumesc Maria pentru mesajul tău! Am și uitat de când nu m-a mai lăudat cineva atât de frumos! ☺️
Ceea ce faci tu însă este de-a dreptul extraordinar, lucru pentru care am toată stima! Prin scrisorile tale (gratuite) te adresezi tuturor și vrei să-i ajuți pe toți aceia care le citesc. Asta da empatie!
Mulțumesc mult, Dan, dar nu e nici pe-aproape de extraordinar. Și pe mine m-a ajutat să citesc / văd la alții și mi se pare firesc să dau mai departe. Sper doar să n-o dau de gard cu vreo info înțeleasă pe dos sau ca cineva să aplice cu literă de lege ce scriu aici, ci mai degrabă fiecare să aleagă ce i se potrivește și ce-i aduce sănătate și bucurie. Dar mulțumesc mult!
Felicitări! Și eu sunt o nefumătoare din 2020. Am fumat de la 14 ani.
Imaginile alea grotești de pe pachet nu m-au afectat niciodată. Nu cred că am stat vreodată, sincer, să mă gândesc la viitor. Bine, până acum un an-doi, nici nu vedeam viitorul mai departe de mâine.
Și a venit o zi, fix în mijlocul pandemiei, când nu mai aveam fumători în jur și nu mai mergeam în locurile care să-mi provoace poftă de fumat. Atunci am analizat un pic situația.
Fumatul în sine nu îmi plăcea. Nici gustul, nici mirosul de țigară pe haine. Nici faptul că trebuia să scot bani de țigări. Adică fără pâine mai stai, dar fără țigară?
Și da, îți înțeleg sentimentul de liberare de după. Cred că asta m-a făcut, de fapt, să mă las: sentimentul că mă controlează ceva, că nu sunt liberă.
Dar la îngrășat... îți dau lecții. Eu am pus 30 de kilograme și încă nu am dat jos decât vreo 5. Dar nu mă las! :)
:)))))) fără pâine stai, dar fără țigară? Ăsta cred că ar trebui să fie imnul fumătorilor, jur! Exceleeeeent! Miki, ești foarte tare! Bravoooooo! Dă-le naibii de kile că le rezolvi tu dacă-ți pui mintea cu ele, n-au nicio șansă în fața determinării și a umorului tău. Ești mișto! Te îmbrățișez! 💚
Felicitări! Sunt mândru de tine și de toți cei care reușesc să renunțe, dar și alături de cei care încearcă să se lase de fumat. Știu cum e, am fost și eu acolo – vreo 15 ani, de la 12 până pe la 27.
Pentru mine, punctul de cotitură a fost când dermatita seboreică mi-a arătat ce face nicotina. Am năpârlit ca un șarpe și mi-am zis: „Ho, tata, până aici!” Acum, cinci ani mai târziu, respir altfel, nu mi se mai răcește ceaiul înainte să-l termin, pot să stau liniștit într-un local… Ba chiar mai mult: nici nu mai pot fuma, mi se face rău instant. Și asta eu, care le sudam mai ales la stres și nervi.
Iuhuuuuu! Hai echipa nefumătorilor! Bravo și ție! Așa e, nu e ușor, dar merită! Sănătate multă, Tudor și mulțumesc că citești și comentezi cu zvâc și inspirație! 💚
Salut! Esti adorabila cum povestești și m-am regasit perfect. Am fumat 26 de ani. In acesti ani am incercat să renunț de 2-3 ori, de fiecare dată pentru altcineva, niciodată pentru mine. Acum 3 luni am vrut să fac o schimbare în viața mea și am zis că voi începe prin a renunța la țigări. Știind cât de mult îmi place să fumez am apelat la acel tratament cu pastile pentru 28 de zile însă atut de mult m-am convins încît în ziua 22 de tratament nu am mai avut nevoie de țigări. Nu am putut să cred și am început să nu mai evit prietenii fumatori însă în afara de faptul că simțeam că mă sufoc de fum nu am mai simțit pic de dorință. La acest lucru a contribuit Dragos și tu prin ce postați și spuneți. Mulțumesc dragilor!
Eu m-am lăsat din 2006 după 17 ani de fumat și mi-a fost tare greu . M-am izolat de lume 14 zile după care am evitat cafeaua și berea 6 luni de zile . Mă simt minunat la 50 de ani
ce tare ești! Bravo! Și mulți înainte! 💪
Wow!!! Si eu fumez, cu unii si cu altii - tot mai rar si cateodata trec luni cateodata ani intre tigari. Stiu si eu ce inseamna sa stai in frig, cu bruma pe la nas, sa fumeze.... prietenii, sa nu te poti pune la masa la un restaurant fain sau la o cafenea pe care ai cautat-o cu google maps, pentru ca nu are terasa si prietena/prietenul nu o sa stea 1 ora fara sa fumeze, sau nu o sa se bucure de o cafea fara tigara, asa ca mergem la ceva mai aiurea doar pentru ca are terasa. Pfff, e greu pt un fumator si e la fel de greu si pt oamenii din jurul lui. Sa stai pe frig la terasa, sa ti se raceasca cafeaua/ceaiul in 3 minute, doar pentru ca....tigara. Cred ca ar fi si asta un argument pentru a te lasa de fumat, pentru ca iti treci apropiatii prin situatii care nici tie nu-ti plac, dar ei o fac pentru tine - fa-o si tu pentru ei.
Foarte frumos ai descris problema acestei dependente si cum sa faci sa scapi de ea. Asa cum ai zis, probabjl fiecare fumator stie ca nu e bine, si pe fiecare "il atinge" ceva ca sa faca acest drum. Un tip, cu care am fost, zicea ca nu e nimic asa tragic, ca maica-sa fumeaza din facultate si ea....maica-sa are peste 70 de ani, proteza, numeroase boli, varice grave, etc. si nu i s-a parut nimic iesit din comun, era in viata, nu? :) Deci....trebuie sa fie ceva care sa ii "loveasca" personal astfel incat sa vrea sa lase tigara. El imi zicea ca de cate ori s-a lasat "i-a scazut calitatea vietii" 🙄 Felicitari ca tu ai vrut destul de tare si ai realizat ca merita.
Ce tare ca ai share-uit poveștile tale și momentele din viața ta. Super adevărate, exact cum zici. Mulțumesc ca ai citit și ca ai comentat așa frumos și înțelegător. Ai grijă de tine 🤗💚
M-am lăsat de țigări de n ori, ultimele dăți de iqos și asta mi s-a părut cel mai greu. Nu mai fumez din noiembrie și am pus înapoi cele 8 kg pe care le-am dat jos cu mare greu acum doi ani. Eu am fumat și cu implante dentare, soțul la fel. Încerc să il conving de beneficiile nefumatului dar e foarte greu. Am 41 de ani și sper să nu mai fumez toată viața mea.
Bravoooo! Îți țin pumnii! Kilele se dau jos cum-necum, dar cu plămânii mai greu să-i repari. Ai încredere că ai luat o decizie super bună pentru sănătatea ta și fii mândră de tine! 💚
În primul rând vreau să-ți spun că apreciez foarte mult ceea ce scrii. Felicitări!
Nu prea comentez eu pe aici (și nici prin alte părți) dar acum o s-o fac pentru că am ceva de spus pe acest subiect.
Fumatul, ca și alte adicții, este o capcană în care cad foarte mulți. Am fumat și eu 10 ani în tinerețe. În afară de fumat am mai avut o adicție că de, doar una nu era de ajuns.
La fumat am renunțat destul de ușor ca să zic așa pe când de cea de-a doua a fost foarte greu să scap.
Fumam Marlboro (jmecher😀)pe vremea aia (anii ‘80) și când AM HOTĂRÂT SĂ RENUNȚ am umblat cu un pachet de țigări și brichetă în buzunar iar când întâlneam un cunoscut fumător, îl serveam (doar la cerere!) cu o țigară și îi dădeam și foc (tacâm complet) fără să aprind și eu una. În felul ăsta am vrut să-mi dovedesc (și am reușit!👏) că sunt mai tare decât adicția și astfel am terminat cu fumatul. Înainte de asta am avut multe încercări nereușite, deci să nu credeți că am reușit din prima, ca și cum ai bate din palme și gata.
Dar pentru cealaltă adicție am luptat câțiva ani cu multe recidive ca să scap. Până la urmă am scăpat și de a doua - asta s-a întâmplat în urmă cu vreo 35 de ani - dar costurile mentale și materiale au fost enorme.
Problema cu adicția este că suntem diferiți și mulți oameni nu au puterea să renunțe. Am citit undeva că tăria de a renunța are de-a face cu zestrea genetică - unora le este mai ușor să renunțe în timp ce altora le este aproape imposibil.
Am exemple în familie și între prieteni de fumători înrăiți care nu au reușit sub nicio formă să renunțe și care “au dat colțul” înainte de vreme datorită cancerului pulmonar sau altor afecțiuni pulmonare. Probabilitatea este destul de mare că aceste afecțiuni s-au datorat și fumatului.
Din experiența mea pot să spun - așa cum ai spus și tu - că hotărârea de a renunța la o adicție trebuie să vină din interior, din proprie inițiativă și convingere. Acolo trebuie lucrat!
Mulțumesc pentru comentariul tău super sincer, Dan. Și pentru că ți-ai făcut curaj să vorbești public despre un subiect așa de sensibil. Mă bucur că ești liber acum și te felicit din tot sufletul că ai reușit! Bravo! Din inimă ți-o zic. E adevărat cu zestrea genetică, dar mai e o vorbă, că genes load the gun and behavior pulls the trigger. Dar nu vreau să minimuzez. E clar că la fiecare e diferit și ține de o infinitate de factori.
Nu mă pricep cum e la alte adicții mult mai periculoase și mai dăunătoare, acolo cred că e necesar sprijinul unor medici, terapeuți, o întreagă echipă de suport. Sunt cazuri când, indiferent cât de mult își dorește cineva să renunțe la o substanță nocivă, să nu mai poată fizic. E foarte complicat și nu mă pricep deloc la asta. Dar referindu-mă strict la dependența de tutun, cred că motivația interioară e esențială pentru rezultate durabile. Apoi, desigur, sprijinul exteriorului.
Felicitări din nou că ai reușit să renunți. Ești super curajos și puternic. Sper că-ți spui și tu asta :) Ai grijă de tine, Dan! Mulțumesc mult pentru mesajul tău!
Mulțumesc Maria pentru mesajul tău! Am și uitat de când nu m-a mai lăudat cineva atât de frumos! ☺️
Ceea ce faci tu însă este de-a dreptul extraordinar, lucru pentru care am toată stima! Prin scrisorile tale (gratuite) te adresezi tuturor și vrei să-i ajuți pe toți aceia care le citesc. Asta da empatie!
Chapeau!
Păi chiar ai făcut super succes! 💪
Mulțumesc mult, Dan, dar nu e nici pe-aproape de extraordinar. Și pe mine m-a ajutat să citesc / văd la alții și mi se pare firesc să dau mai departe. Sper doar să n-o dau de gard cu vreo info înțeleasă pe dos sau ca cineva să aplice cu literă de lege ce scriu aici, ci mai degrabă fiecare să aleagă ce i se potrivește și ce-i aduce sănătate și bucurie. Dar mulțumesc mult!
Felicitări! Și eu sunt o nefumătoare din 2020. Am fumat de la 14 ani.
Imaginile alea grotești de pe pachet nu m-au afectat niciodată. Nu cred că am stat vreodată, sincer, să mă gândesc la viitor. Bine, până acum un an-doi, nici nu vedeam viitorul mai departe de mâine.
Și a venit o zi, fix în mijlocul pandemiei, când nu mai aveam fumători în jur și nu mai mergeam în locurile care să-mi provoace poftă de fumat. Atunci am analizat un pic situația.
Fumatul în sine nu îmi plăcea. Nici gustul, nici mirosul de țigară pe haine. Nici faptul că trebuia să scot bani de țigări. Adică fără pâine mai stai, dar fără țigară?
Și da, îți înțeleg sentimentul de liberare de după. Cred că asta m-a făcut, de fapt, să mă las: sentimentul că mă controlează ceva, că nu sunt liberă.
Dar la îngrășat... îți dau lecții. Eu am pus 30 de kilograme și încă nu am dat jos decât vreo 5. Dar nu mă las! :)
:)))))) fără pâine stai, dar fără țigară? Ăsta cred că ar trebui să fie imnul fumătorilor, jur! Exceleeeeent! Miki, ești foarte tare! Bravoooooo! Dă-le naibii de kile că le rezolvi tu dacă-ți pui mintea cu ele, n-au nicio șansă în fața determinării și a umorului tău. Ești mișto! Te îmbrățișez! 💚
Felicitări! Sunt mândru de tine și de toți cei care reușesc să renunțe, dar și alături de cei care încearcă să se lase de fumat. Știu cum e, am fost și eu acolo – vreo 15 ani, de la 12 până pe la 27.
Pentru mine, punctul de cotitură a fost când dermatita seboreică mi-a arătat ce face nicotina. Am năpârlit ca un șarpe și mi-am zis: „Ho, tata, până aici!” Acum, cinci ani mai târziu, respir altfel, nu mi se mai răcește ceaiul înainte să-l termin, pot să stau liniștit într-un local… Ba chiar mai mult: nici nu mai pot fuma, mi se face rău instant. Și asta eu, care le sudam mai ales la stres și nervi.
Nu a fost uşor, dar am reuşit!
Așa că bravo ție!
Mulțumesc! 🙏🏼
Iuhuuuuu! Hai echipa nefumătorilor! Bravo și ție! Așa e, nu e ușor, dar merită! Sănătate multă, Tudor și mulțumesc că citești și comentezi cu zvâc și inspirație! 💚
Salut! Esti adorabila cum povestești și m-am regasit perfect. Am fumat 26 de ani. In acesti ani am incercat să renunț de 2-3 ori, de fiecare dată pentru altcineva, niciodată pentru mine. Acum 3 luni am vrut să fac o schimbare în viața mea și am zis că voi începe prin a renunța la țigări. Știind cât de mult îmi place să fumez am apelat la acel tratament cu pastile pentru 28 de zile însă atut de mult m-am convins încît în ziua 22 de tratament nu am mai avut nevoie de țigări. Nu am putut să cred și am început să nu mai evit prietenii fumatori însă în afara de faptul că simțeam că mă sufoc de fum nu am mai simțit pic de dorință. La acest lucru a contribuit Dragos și tu prin ce postați și spuneți. Mulțumesc dragilor!
Betoooon! Super tare! Bravo, Radu! Eu, plămânii tăi și inima ta suntem foarte mândri de tine și te susținem! :D
Ai grijă de tine.
Mulțumim
Îmi place ultramaratonul de la Galați
Spor
Mulțumesc mult, Adrian! E chiar super tare la Ultra. Dacă vrei să vii, mai ai timp până mâine dimineață 🙈