Ziua celor care renunță
Scrisoarea LIV
Cine-a pus Revelionul noaptea? Cum să faci planuri, rezoluții și să te reinventezi în creierii nopții, pe ringul de dans, poate după ce ai și băut ceva, când te bat pantofii și te-ai constipat de la Crăciun? Păi câte tâmpenii n-am zis, făcut și auzit noaptea: paharul ăsta și gata / încă o melodie și plec / dacă-i trimit mesajul ăsta sigur ne împăcăm / Ești o persoană foarte specială. Hai că te sun eu.
Cu fiecare Revelion, viața pare că începe de mâine. Parcă suntem o gloată de Cenușărese care aleargă să prindă caleașca cu promisiuni, planuri și jurăminte, înainte să se rupă vraja și să ne trezim din mahmureală. Recunosc, nu m-am ținut niciodată de rezoluțiile de Anul Nou. Pe cele mai multe dintre ele nici nu mi le mai aminteam a doua zi. Revelionul e mama tuturor minciunilor. Ia să-l serbăm luni dimineața, la 7, spălați pe dinți, dușați, dormiți bine. Să vedem atunci cine desface șampania și se jură că anul ăsta aleargă un maraton.
Nu mă miră că există Quitter’s Day - Ziua celor care renunță, inventată acum câțiva ani de cei de la Strava, după ce au constatat că de pe la jumătatea lunii ianuarie, aproape 80% din utilizatorii aplicației abandonează scopurile propuse. Quitter’s Day ar pica în a doua vineri din an. Deci ieri. De parcă nu era suficient că avem Blue Monday, cea mai tristă zi din an, în a treia luni din ianuarie. Poate anul viitor le considerăm și pe astea zile libere și facem punte până pe 25 ianuarie.
Luni:
- Mama, mama, ce avem azi de mâncare?
- Sarmale.
- Uraaa! Sarmaleeeeeee!
Marți:
- Ce mâncăm azi?
- Sarmale.
- Sarmaleee!
Miercuri, joi și vineri la fel.
Sâmbătă:
- Hai, măi mamă, iar sarmale?
Duminică:
- Tot sarmale?!
Luni:
- Ce mâncăm azi?
- Sarmale!
- Iuhuuuu! Sarmaleeeeee!
Nu devenim alți oameni de marți pe miercuri, dar se pare că noaptea de Anul Nou are ceva special. Studiile realizate de Katy Milkman și echipa ei arată că datele specifice ne ajută să facem schimbări de comportament. Milkman l-a numit efectul unui nou început (oamenii de știință au nevoie de copywriteri). Cercetătorii au descoperit că studenții sunt mai predispuși să meargă la sală la început de an, de săptămână, sau după ziua lor. Cum rezumă David Epstein în Why New Year's Resolutions Actually Work Astoundingly Well, sentimentul unui nou început te ajută să te simți o nouă persoană, cu noi obiceiuri, fără povara eșecurilor din trecut.
De acord, dar problema nu e că nu știm să începem un lucru sau să ne facem planuri, ci că nu ne ținem de ele, stimați cercetători. Dar n-am venit aici să-ți tai aripile sau să te demotivez. Din contră! Te încurajez să profiți de acest nou început de an, de orice zi de luni și de fiecare dimineață. Este minunat dacă ai decis că vrei să trăiești mai sănătos, să faci mai multă mișcare, să renunți la vicii sau să economisești. Ce spun este că, dacă ți-a pierit cheful să te ții de ce ți-ai propus, e perfect normal. Dar asta nu înseamnă să renunți, ci doar să te reorganizezi.
Ce comemorăm de Ziua celor care renunță sunt rezoluțiile prea vagi, prea dificile sau prea multe. Ca să funcționeze, planurile trebuie să fie specifice, realiste, sustenabile pe termen lung. Apoi, planurile astea trebuie materializate în acțiuni concrettte,,,, lkgpe dflkgjcare săîșț leeeeeee faaaaci z30riilllnic. Scuze, am ațipit un pic. Da, știu că e super plictisitor, dar din păcate, nu există nimic miraculos sau rapid când vine vorba de adoptat noi obiceiuri. E nevoie de un plan clar, disciplină și constanță.
De exemplu, dacă ți-ai propus să faci mai mult sport, tradu asta într-un scop clar, în funcție de nivelul tău de fitness. Să zicem că înseamnă să alergi un semimaraton în vară. Atunci stabilește acțiuni concrete, zilnice, de care te poți ține: să alergi miercuri, joi, vineri, să-ți găsești un partener de alergare, să-ți cumperi papuci noi, tu știi. Doar să te ții de treabă. Și te rog ia în considerare că pot să apară evenimente care să te deturneze de la scopul propus, însă dacă te pregătești pentru situații imprevizibile, o să găsești opțiuni și alternative să te redresezi. Am mai scris despre asta, las link-uri la final.
Creierul n-are niciun chef să iasă din zona de confort și să depună prea mult efort dacă miza nu e suficient de puternică. În plus, am stabilit că disciplina mai e și foarte plictisitoare. Așa că e nevoie să-ți păcălești creierul ca să ajungi să faci lucruri de care n-ai niciun chef. Când vrei să-ți setezi noi scopuri sau să-ți faci obiceiuri noi, ajută să adopți o mentalitate flexibilă.
Consideră fiecare încercare de a stabili un nou obicei ca pe o oportunitate de a învăța și privește-o cu entuziasm și curiozitate. Și nu te lua prea în serios 🙂 Uite, ca să mă mișc mai mult, mi-am propus să ajung la bloc urcând o stradă în pantă și apoi să cobor niște scări decât s-o iau pe scurtătură. Fac asta din august, dar protestez de fiecare dată pentru că mi se pare o tâmpenie și pentru că prefer varianta rapidă și fără efort. Așa că îmi zic mereu Mai am un singur deal, de Maria Cîrstea. Ca să vezi unde era poeta nepereche. Nu e panta mai lină, doar situația mai haioasă.
Am scris mai multe pe tema asta în Scrisoarea Perseverență, nu perfecțiune, unde găsești știință și sugestii ca să te poți ține de obiceiuri noi. Conform studiului pe care l-am citat acolo, durează în medie cam 66 de zile să-ți faci un obicei nou. James Clear, autorul best-seller-ului Atomic Habits, este de părere că de fapt durează toată viața, pentru că atunci când nu-l mai faci, nu mai e un obicei, nu? Așa că nu te alarma și nu te frustra când dai de greu, n-ai chef sau dacă durează mai mult decât te-ai așteptat să-ți formezi un nou obicei. Dacă am fi renunțat să învățăm să ne legăm la șireturi când eram mici pentru că era prea greu, acum am fi umblat cu nasurile și coatele zdrelite.
Fundația pe care se construiesc obiceiurile durabile este somnul.
Așa că ce-ți spun ție, îmi zic de fapt și mie: indiferent ce planuri ai pentru anul ăsta, începi cu un program regulat de somn. Este nedrept și nerealist să ceri de la tine atenție, disciplină, focus, forță, echilibru și performanță, dar să nu-ți oferi somn de calitate, pentru că fizic n-o să poți să duci. În plus, în timpul somnului se sedimentează ce încerci să înveți în timpul zilei. Un somn bun te ajută să te ții de obiceiurile pe care vrei să le adopți.
Dacă vrei să te împrietenești cu Moș Ene, reiau pe scurt câteva ritualuri pentru un somn odihnitor, dar las linkuri la variantele pe lung:
Seara, cu 1-2 ore înainte de culcare, înlocuiește statul pe telefon cu citit sau alte activități care te relaxează. Lumina ecranelor inhibă secreția de melatonină și o să-ți fugă somnul.
Încearcă să mănânci ultima masă cu 2-3 ore înainte de somn.
Încearcă să dormi 7-8 ore pe noapte și să păstrezi același program de somn și în weekend.
Limitează cafeaua pentru prima parte a zilei dacă știi că-ți tulbură somnul.
Chiar dacă tu crezi că te ajută să adormi, paharul de seară îți afectează calitatea somnului (pe lângă multe altele, dar nu mă porni). Alcoolul e sedativ, iar sedarea nu e somn (prof. Matt Walker).
*Pentru părinți de nou-născuți, femei la pre-menopauză, studenți în sesiuni, personal care lucrează în schimburi, persoane care se află în suferință și cei care-i au în grijă sau pentru cei care suferă de privare de somn din motive independente de voința lor, somnul chiar este un lux. Dacă faci parte din categoriile astea și îți doresc să revii cât mai repede la un program de somn care să te avantajeze. Pentru noi ceilalți, somnul este unul dintre cele mai însemnate daruri pe care ni le putem oferi, cât și o responsabilitate față de corpul nostru.
Dacă ai abandonat planurile pe care ți le-ai propus de Revelion, poți să le reiei chiar de azi. Doar asigură-te că le transformi în acțiuni concrete, fezabile, sustenabile, realiste și care nu te copleșesc. Și încearcă să le segmentezi pe zile sau săptămâni, ca să fie mai ușor de digerat. Ce contează în ce dată suntem? Mai importantă decât ziua în care ai făcut un plan este fiecare zi în care te-ai ținut de el. Nu (te) abandona!
Mai sunt 355 de zile ale celor care nu renunță.
Mi s-a luat de rezoluții de Anul Nou. Și de planuri în general. În ultimii 3-4 ani am învățat cu forța să ies din rigiditatea minții și să accept că, de fapt, nu controlez nimic. Pentru mine cea de-acum, un an înseamnă o eternitate și-o lună. Încă îmi fac planuri, dar încerc să nu mă mai agăț de ele. Mintea mea iubitoare de ordine și control face spume la gură, dar exersez haosul. Mă ajută să iau fiecare zi în parte cu gândul Cum vrei să te simți tu cu tine la finalul zilei? Nu mai știu unde am auzit-o, dar mi-o dă la sentiment, pe simțul datoriei, și în același timp mă ține ancorată în prezent.
Poate de-asta am rezonat și așa de tare cu scrisoarea lui Coach Bennett către Viitor, din ultimul lui newsletter pe 2024. Poate și pentru că are sinceritatea și naturalețea unei compuneri de clasa a 5a.
Mi-a plăcut mult Figuring Out Right Now din newsletterul The Isolation Journals with Suleika Jaouad. Cu câteva zile înainte de Crăciun, Suleika se simțea epuizată și înfrântă: face chimioterapie, are și o infecție urinară, iar toți trei câinii ei sunt bolnavi. De multe ori s-a dus la culcare gândindu-se cum va putea face față zilei următoare. Dar timpul petrecut cu tatăl ei și câteva gesturi simple i-au reamintit că singura ei grijă este momentul prezent, nu ziua de mâine. Sunt foarte emoționante și pline de speranță newsletterele ei, în ciuda realității dureroase pe care o trăiește.
Mulțumesc că ai citit. Te rog să mă ierți că Scrisoarea de azi e mai subțire și mai necioplită. Subiectul era altul, dar n-am apucat să-l coc pentru că sărbătorile astea au fost așa de intense că mi-ar mai trebui o vacanță. M-am gândit s-o amân pe săptămâna viitoare, să am mai mult timp s-o scriu, însă mi s-a părut stupid să te tot bat la cap cu disciplina, dar eu să n-o practic.
Aia e. Unele scrisori o să fie mai puțin reușite decât altele. La fel și unele zile, nopți, antrenamente, farfurii, proiecte sau relații. Dar toate fac parte din proces, nu le pot alege doar pe alea care-mi convin. Important e ca la finalul zilei să știu că n-am renunțat la obiceiurile care-mi fac bine.
Ai grijă de tine!
Hugz & Love,
Maria
💚🥦
Linkuri către alte scrisori unde poți găsi info utile, pe teme adiacente:
🟢 Despre ritualuri de somn pentru seară și dimineață în Scrisoarea II și Scrisoarea III
🟢 Mult, foarte mult despre somn în Scrisoarea XXV - Cum ai dormit?
🟢 Despre consumul de alcool în Scrisoarea IX
🟢 Despre cofeină și somn în Scrisoarea XXIV (nu te teme, știința iubește cafeaua)
🟢 Despre obiceiuri în Scrisoarea Perseverență, nu perfecțiune
🟢 Despre ritm circadian, program de somn și de mese în Scrisoarea IV (revin pe subiect)
🟢 Despre eșec în Scrisoarea XXXI
🟢 Despre sursa voinței în Scrisoarea XLV - Cum antrenezii mușchiul voinței
Toată arhiva o găsești AICI.
Iar dacă pot să-ți fiu de folos cu ceva, dacă observi că mi-a scăpat ceva sau am înțeles vreo informație pe dos, dacă ai sugestii sau reclamații, dă-mi reply la mail, sau scrie-mi pe Insta sau Facebook (doar să știi că nu prea răspund acolo fiindcă intru foarte rar)
Salut! Am citit, am căutat și am încercat să înțeleg lucruri legate de subiectul pe care îl abordezi, dar cu toate acestea mi se pare că nu pricep nimic. Acum, o perioadă am dat peste o propoziție destul de motivantă, cum că un bebeluș nu renunță să încerce să se ridice în două picoare indiferent de câte ori a căzut și s-a lovit. Cu propoziția asta încerc să îmi mai ridic moralul :-)
Îmi este foarte greu să înțeleg de ce renunțăm, de ce nu ne găsim motivația necesară chiar și atunci când suntem (poate) în pericol iminent. Mai exact, anul acesta este unul destul de greu din punct de vedere al job-urilor, dar cu toate aceastea, lucrurile se așează destul de bine, ai oportunitatea să înveți ceva nou și să nu îți mai faci atât de multe griji... tot ce trebuie să faci este să te adaptezi pe noua felie (felie pe care poate ți-ai și dorit-o). Ghici ce, parcă nu îți vine să te apuci chiar dacă știi că dacă nu miști ceva, riști să fii măturat. Nu înțeleg lipsa (pe alocuri, totală) asta de control, de motivație, de disciplină. Sau oare de ce motivația scade odată cu vârsta? Desigur, necunoscutele mele sunt valabile pentru orice palier al vieții, nu doar pentru cel expus de mine.
Oare societatea, familia și ceilalți se pot baza pe astfel de oameni? Oare suntem prea comozi? Oare nu știm să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem? Oare ne plângem prea des?
Eu cred că treaba asta cu planificare vs haos are treabă cumva și cu niște seasons of life, prin care nu toți trecem în aceeași ordine. La mine simt că anul ăsta e invers, mi s-a luat de haos și spontaneitate și vreau planuri și obiective :)) (sincer, cunoscându-mă, nici mie nu-mi vine să cred că spun asta :))). Dar dacă acum doi-trei ani m-aș fi chinuit cu planurile și disciplina, acum parcă îmi vine mai natural. Eu zic să ne împăcăm fiecare cu etapa în care suntem și gata 🤗 - vorba ta, oricum controlul pe care-l avem asupra vieții, cu sau fără disciplină, e foarte limitat.