Scrisoarea LVII - Ce gust are iubirea?

Mărie,

Iubirea are gust de pufarine, de orez cu lapte și scorțișoară, de sarmalele din ziua de Crăciun, de rapanele de la bulgari, de șnițelele maică-tii cu muștar, de cozonacul bunicii, de caramele care se lipesc de dinți, de must proaspăt, de floricele unsuroase făcute-n tuci, de ciocolata caldă de la Kobi, de single malt și țigările rulate, de cornuri cu ciocolată de la Neli, de supă cu găluște, de pomana porcului, de caimac, de ouă umplute, de merdenele, de zacuscă, de cireșele din curtea spitalului.

Pupz,

Maria

---

Azi îmi scriu mie. Au trecut peste 3 ani de când am decis că nu mai vreau să-mi fac rău cu tiparele toxice de comportament alimentar în care mă învârteam și încă am nevoie să-mi reamintesc la fiecare masă și gustare că emoțiile nu sunt de mâncare. Mâncatul pe fond emoțional e un subiect care mă răscolește foarte tare și de care m-am tot ferit pentru că-mi provoacă disconfort. Dar e parte din mine.

Am văzut săptămâna asta un panou imens cu o reclamă la o ciocolată pe care scria Gustă tandrețea. E doar un exemplu dintre multele reclame care-ți vând relaxare, bucurie, iubire, companie, răsfăț, libertate, apartenență, fericire. Mediul în care trăim ne împinge în fiecare moment la supraconsum și recompense imediate, soluții rapide și nerealiste și multă vinovăție.

Mănâncăm cu ochii, cu nervii, cu amintirile, din dorință sau furie, din iubire, din obligație sau nevoie, din neastâmpăr, de dor, de plictiseală sau pur și simplu din neatenție, de foame, de rușine, de poftă, de curiozitate. E normal, nu poți separa creierul de corp. Însă situația devine problematică atunci când toate motivele astea se fac ciorbiță și ajungi să nu mai știi de ce mănânci, dar mai ales să nu te poți opri.

Starea emoțională poate să determine alegerile alimentare. Iar alegerile alimentare pot afecta starea de spirit. Și tot așa. Un fel de oul sau găina. Mâncatul poate să devină o formă de a face față momentelor dificile, emoțiilor sau anxietății. Deci ce faci mai întâi, mergi la terapie sau te lepezi de dulciuri? Da.

Nu e de competența mea să discut motivele psihologice pentru care cineva folosește mâncarea (sau alte substanțe) ca mecanisme de coping. Încă mă străduiesc să le înțeleg pe ale mele. Însă vreau să las aici, pentru tine și pentru mine, câteva acțiuni concrete pe care le poți încerca dacă uneori mănânci pe fond emoțional sau dacă ai momente când nu te poți controla în preajma mâncării.

DAR! Țin foarte tare să subliniez asta: dacă mănânci în exces sau dacă nu te poți abține de la a mânca anumite alimente nu înseamnă automat că mănânci pe fond emoțional. Uneori, poate de cele mai multe ori, foamea necontrolată sau poftele nărăvașe sunt un răspuns la nevoile de bază ale corpului care n-au fost satisfăcute. Poți ajunge să devorezi două pachete de biscuiți și-o shaorma într-o seară din motive pur fiziologice.

Un somn de proastă calitate, un program dezordonat de mese, consumul de alcool, alegerile alimentare care nu-ți hrănesc corpul cu nutrienții de care ai nevoie, lipsa de atenție la ce mănânci, consumul de alimente ultra-procesate, stresul care se întinde pe o perioadă lungă de timp și lipsa hidratării te pot face să mănânci mai mult decât ai nevoie.

După o zi haotică în care n-ai avut timp nici să respiri, ai mâncat pe apucate sau două fire de salată, dacă ești în timpul sau după o dietă extremă și nici n-ai dormit bine, te trezești că ajungi seara acasă și, de foame, din lipsă de timp și pentru că mai ai încă multe de terminat, mănânci tot ce prinzi. Te rog mult încearcă întâi să satisfaci nevoile de bază ale organismului cu alegeri cât mai sănătoase în fiecare zi.

---

Maria,

Iubirea are gust amar. De la toate dulciurile și sucurile cu care te-ai îndopat și pe care apoi le-ai vărsat de fiecare dată când te-ai simțit singură, grasă, săracă, nepotrivită, abandonată.

Nu e vina ta,

Maria

---

Acum că ai dormit și ai mâncat bine, uite câteva acțiuni pe care le poți testa și personaliza dacă uneori mănânci ca reacție la emoții sau dacă ți-e greu să te controlezi lângă mâncare. Nu le scriu ca doamna profesoară și nici nu fac pe deșteapta. La mine au funcționat și m-au echilibrat fizic într-o perioadă foarte neagră, ceea ce a contribuit și la echilibrul meu psihic.

M-a ajutat să ies din capul meu și să fac acțiuni concrete. Cum bine zice Rich Roll, nu poți rezolva o problemă cu aceeași minte care a creat problema. În continuare mă bazez pe unele dintre ele când cad de pe cal și-o iau la goană prin lanul de lucernă. Ordinea e complet aleatorie.

💚 Operațiunea Periuța. Mâncam tot ce era pe farfurie, știam că e suficient, dar creierul parcă tot ar mai fi mâncat ceva. M-a ajutat să mă ridic de la masă și să mă spăl pe dinți. Gustul ăla fresh, mentolat, ajuta creierul să se oprească din mâncat.

💚 Dacă mă ia foamea între mese și știu că e din plictiseală sau din stres, ies la o plimbare scurtă, schimb mediul și mă îndepărtez de factorul care mă stresează.

💚 Să zicem că treci pe lângă un bol cu bomboane. Înainte să te arunci în ele, stai o clipă și vezi dacă chiar ți-era poftă de bomboane, dacă chiar e ceva ce ai fi vrut să mănânci sau o faci doar pentru că le-ai văzut. Sunt foarte utile momentele când pui pauză între stimul și răspuns. Așa iei decizii conștiente, asumate, nu ca reacție la ce e în jurul tău.

💚 Șoldurile Shakirei și datele nu mint. Un jurnal alimentar în care scrii ce ai mâncat și cum te-ai simțit ajută să vezi tipare de alimentație și de comportament și poți face corelații între mâncare și stări. Pe mine m-a ajutat să văd că atunci când nu mâncam mai nimic ziua, compensam seara și noaptea. Sau, că atunci când dormeam prost, scăpam mai mult în dulciuri. Și multe altele.

💚 Amână ronțăielile. Ia-ți mintea de la eugenia aia câteva minute. Vezi dacă chiar mai ai chef s-o mănânci după 10-15 minute. Tu controlezi poftele, nu ele pe tine.

💚 Când te așezi la masă, mai așteaptă câteva minute cu mâncarea în față înainte să te apuci de mâncat. Poți încerca să faci câteva exerciții de respirație, nimic complicat, doar să înțeleagă creierul că mâncarea și statul la masă sunt momente de relaxare, nu stresori. Digestia începe în creier, am stabilit deja.

Pe vremuri, oamenii spuneau o rugăciune înainte să se apuce de mâncat. Nu zic să spui Crezul înainte de sushi, dar dă-ți puțin timp să fii în momentul prezent. Privește culorile din farfurie, mirosurile, texturile. Și te rog încearcă să nu mai mănânci în timp ce te uiți la seriale, răspunzi la mailuri sau vorbești la telefon. Cred că mesele principale ale zilei sunt momente de pauză, de deconectare de la haosul din jur și de reconectare cu corpul, cu mediul înconjurător și cu oamenii. Meriți măcar aceste momente de liniște pe zi. Iar creierul tău trebuie să înțeleagă asta.

💚 O să pară tembel, dar au fost foarte multe momente când am mâncat cu oglinda în față. Mai ales când am renunțat la seriale și la telefon. Am o oglindă cu picior și mi-o puneam pe masă. Am văzut cum înfulec, cum mă plictisesc, cum nu-mi place mâncarea, cum descopăr gusturi noi, cum mănânc gingaș, cum râd de mine. A fost un exercițiu interesant.

💚 Apropos de exerciții, sportul și mișcarea în general ajută extrem de mult. Pe mine chiar m-au salvat. Când aș fi mâncat de nervi, ieșeam la plimbare, cu bicicleta, vorbeam cu prietenii la telefon sau scoteam câinele. Când părea că ziua e complet razna sau când dormeam groaznic, exercițiile de forță cu Carolina îmi erau reper. Încă-mi sunt. La fel și discuțiile cu prietenii, și maidaneza, și plimbările.

💚 Las-o naibii de perfecțiune! Fiecare masă e o ocazie să-i oferi corpului nutrienții de care are nevoie, nu un șir interminabil de restricții. Cred că nu e zi în care să nu-mi amintesc vorbele lui Layne Norton care spune: dacă faci pană la o roată, n-o să bagi cuțitul și-n celelalte. O să cobori din mașină și o să repari pana. Gândește-te la fel și cu mâncarea. E doar o masă. Dacă ai sărit calul, încearcă să te redresezi la cealaltă masă, nu dinamita toată ziua.

💚 Sunt zile când ciocolata sau vinul par răsfățul suprem. Dacă asta te satisface, fă ce ai chef! Doar ține cont să le folosești conștient, asumat, nu le lăsa pe ele să te folosească pe tine. Și vezi și ce alte modalități de relaxare mai găsești: o baie fierbinte, o plimbare, o carte bună, sex, o întâlnire cu prietenii, o comedie proastă sau chiar o carte de colorat.

---

Dragă Mărie,

Iubirea are gust sărat. De la toate lacrimile pe care nu le-ai plâns, din dorința de a te preface puternică.

Nu te teme,

Maria

---

E normal să plângi, să doară, să iubești în gol pe cineva care nu te vrea, să ții doliu, să vrei să urli de dor. E ok să simți tristețe și durere fără un motiv aparent, deși am crescut cu părinți care ne-au spus De ce plângi? Nu mai plânge, îți dau eu motive să plângi!

Însă mâncarea și băutura nu repară relații, nu-i aduc înapoi pe cei dragi, nu țin de urât, nu vindecă. Doar amorțesc niște emoții care nu știu cum fac, dar mereu găsesc o cale să iasă la suprafață, de regulă în moduri și mai puternice, ca un vulcan pe care încerci să pui un capac. Au trecut peste 3 ani de la ultimul episod bulimic și încă am nevoie să-mi amintesc asta. Cred că așa o să fie mereu și sunt ok cu asta.

---

Maria,

Iubirea n-are niciun gust.

Emoțiile nu sunt comestibile. Emoțiile doar sunt.

Orice altceva e doar proiecția ta sau marketing.

Ai grijă de tine,

Maria

---

Foarte important: Nu vreau să înțelegi că mâncatul emoțional înseamnă automat tulburare de alimentație. Tulburarea de alimentație (anorexie, mâncat compulsiv, bulimie) este o boală psihică, nu un obicei nesănătos, și trebuie diagnosticată și tratată de o echipă de medici specialiști care să înțeleagă și să monitorizeze pacienții. Anorexia are cea mai mare rată de deces din rândul bolilor psihice.

Te rog din suflet ca, dacă te confrunți cu o tulburare alimentară sau dacă știi pe cineva într-o astfel de situație, caută ajutor de specialitate. Din păcate eu nu știu să recomand pe nimeni în zona asta, chiar nu cunosc, dar sigur există profesioniști. Dacă cunoști psihologi, psihiatri, medici nutriționiști care tratează tulburările alimentare cu profesionalism și dedicare, m-aș bucura să-mi scrii despre ei. Am scris despre tulburarea mea de alimentație pe care încă încerc s-o înțeleg în Scrisoarea I. Nu e o lectură ușoară nici pentru mine, acum, așa că te rog nu te duce acolo dacă crezi că poate să te afecteze.

---

Am început Scrisoarea asta cu mențiunea ca înainte de orice, să-ți satisfaci nevoile fiziologice de bază ale organismului. Să-i dai corpului ce are nevoie ca să funcționeze optim. Uite la ce mă refer:

PRIORITIZEAZĂ SOMNUL

Un somn insuficient sau de proastă calitate îți afectează capacitatea de luare a deciziilor și hormonii foamei, leptina și grelina, astfel încât ajungi să faci alegeri alimentare mai neinspirate și să mănânci mai mult. Lipsa somnului afectează partea din creier responsabilă de controlul impulsurilor, ceea ce poate duce la mâncat compulsiv. Și urlat la aproapele.

Cei care dorm sub 6 ore pe noapte ajung să poftească mai mult la alimente grase și/sau dulci și le e mai greu să se abțină de la ele. Deci înainte să dai vina pe tine că nu te-ai abținut de la merdeneaua, te rog vezi cum ai dormit azi-noapte.

HRĂNEȘTE-ȚI TRUPUL

Îți recomand să consumi proteine de calitate, grăsimi sănătoase, carbohidrați și fibre la fiecare masă principală. De multe ori mâncam la prânz o salată cu 3 măsline și-o migdală. Mă trezeam seara că aș fi ros și raftul de la frigider. E foarte important să folosești fiecare masă ca să-i oferi corpului nutrienții de care are nevoie.

Proteina nu înseamnă neapărat ouă, carne sau lactate, ci și linte, mazăre, năut, fasole boabe, tofu, soia sau quinoa. Dar îți sugerez să nu sări peste proteina de calitate la mesele principale pentru că ține de foame și hrănește corpul. La fel și cu fibrele. Ca să fie mai simplu, poți aplica la fiecare masă principiile Farfurimetriei, despre care am scris recent.

Alimentele ultra-procesate, alcoolul și băuturile ce conțin zahăr adăugat, conservanți și aditivi alimentari pot afecta microbiomul, iar dezechilibrele la nivelul microbiomului pot afecta echilibrul psihic. Încearcă să consumi alimente cât mai puțin procesate și din surse de calitate. Și ține cont că alcoolul crește pofta de mâncare. Printre multe alte lucruri neplăcute.

ȚINE-TE DE UN PROGRAM REGULAT DE MESE

Am văzut o postare la un influencer care le recomanda oamenilor să mănânce la ore fixe, nici mai devreme, nici mai târziu. Nu contează că ești în autobuz, într-o întâlnire, la ginecolog sau pilotezi avionul. Oprești tot și scoți caserola, că Doamne ferește să mănânci la 13.09 în loc de 13 fix.

Știința nu e atât de strictă (sau de faimoasă), ci recomandă să stabilești intervale orare pentru mesele principale și să te ții de ele. Să știi că în fiecare zi între 8-8.30 iei mic-dejunul, pe la 13.30-14 prânzul șamd. Corpul se obișnuiește destul de repede (2-3 săptămâni) cu un program de mese, astfel că o să ți se facă foame în jurul orelor respective, ceea ce ajută la controlul foamei și potolește ronțăielile între mese.

Foarte important este ca cina să fie cu 2-3 ore înainte de somn, să aibă corpul timp de digestie și să se pregătească pentru culcare. Nu e nimic fantastic cu ora 18, astfel încât să fie o regulă să nu mai mănânci nimic după 6 seara. E valabilă doar dacă te culci pe la 20-21. Dar nu mai știu pe nimeni care să facă asta în afară de mine și de vecinul care lucrează la schimbul 1, la autobuze. Deci dacă te culci la 11 noaptea, ideal e să termini cina cu 2-3 ore înainte de somn.

Orice intervale orare ai alege, te rog ține-te de ele și nu amâna mesele principale. Așa eviți să ajungi să leșini de foame, moment când de regulă mănânci mai repede și mai mult decât ai nevoie.

HIDRATEAZĂ-TE

Atât :)

---

Poate o să ți se pară interesant articolul Embrace Your Dark Side: A New Perspective On Negative Emotions. Pornește de la premisa că anxietatea, invidia sau furia oferă informații foarte importante care ne motivează să acționăm în moduri benefice atunci când suntem în situații dificile.

Asta e cartea lui Karl Deisseroth, Din ce sunt făcute sentimentele.

Scrisoarea XXII, despre legătura dintre creier și stomac. Iar aici Scrisoarea despre modalități rapide pentru controlul stresului.

Scrisoarea XXXVI este una dintre preferatele mele, despre posibile motive pentru care ți-e foame.