Scrisoarea XXXVIII - De la Cenușăreasa la Kalashnikov
Scrisoarea XXXVIII - De la Cenușăreasa la Kalashnikov
Cum îți faci loc în viața ta?
După 10 ani de freelancing foto-video, pe 1 februarie m-am angajat cu normă întreagă. Domeniu complet nou, program de la 10 la 18, de luni până vineri. Frumos. Ieri a fost ultima zi de muncă.
A fost experiența perfectă să văd din nou, pe pielea mea, că indiferent cât de mult vrei să te ții de un stil de viață sănătos, viața bate știința, statisticile, cărțile, studiile și motivația cu lopata. Păi oare biata Cenușăreasa n-ar fi vrut și ea la yoga? Dar unde să te duci, Cenușăreaso, când tu ai deadline să separi grâul de neghină și party în aceeași zi?
Știm toți teoria cu mâncatul sănătos, 7-8 ore de somn, activitate fizică, dar cum aplici asta concret când viața e așa de razna că nu mai ai timp nici să trăiești, când cel puțin 10 ore din 24 se duc pe un job full-time și abia dacă mai ai timp și energie să stai cu cei dragi.
Unde să mai încapă mișcarea, gătitul, razele soarelui dimineața, miile de pași, salata de leurdă proaspătă, gustarea de la 11, gustarea de la 17, pâinea integrală, banana, avocado, privitul în gol pe geam când uneori nu ajunge timpul nici să mănânci în liniște? O masă sănătoasă ajunge să se simtă ca un part-time job. De somn nici nu mai vorbesc. Cum îți faci loc în viața ta?
Mă grăbesc spre metrou. Cobor câteva trepte și mi se pare că-l aud. E al meu? Dacă-l pierd, următorul vine peste 7-8min. Bag sprint. Aud cum zdrăngăne-n rucsac caserola cu mâncare. S-au făcut tocăniță legumele pe care le-am ordonat aseară în straturi. Mă întrec cu alți viteji. Către porți, oșteni! A venit. Nu-i al meu. Metroul din capul meu îmi dă gastrită.
Cât îl aștept pe ăla real citesc că cercetătorul Samuele Marcora a făcut un experiment neobișnuit în domeniul oboselii mintale. Solicitase unui grup de 16 voluntari să efectueze două teste de rezistență pe o bicicletă staționară. Un test presupunea ca subiecții să petreacă 90 de minute în fața computerului, timp în care urmăreau o serie de litere care apăreau pe ecran și apăsau butoane în funcție de asta. Apoi erau puși să pedaleze. Celălalt test presupunea ca subiecții să urmărească două documentare plicticoase apoi să pedaleze. După primul test, subiecții au abandonat pedalatul cu 15.1% mai repede comparativ cu al doilea test. Abandonul nu s-a datorat unui factor detectabil de epuizare fizică. Singura deosebire a fost că, încă de la prima pedală, subiecții obosiți mintal au raportat niveluri mai ridicate ale senzației de efort. Cu mintea obosită, pedalatul pe bicicletă pur și simplu părea mai greu. În cazul discutat, oboseala mintală amplifică senzația de efort și astfel reduce anduranța. (Anduranță, de Alex Hutchinson, editura Pilot Books, p 84)
Uneori, poate chiar de cele mai multe ori, viața de zi cu zi e așa de aglomerată, stresul așa de mare și timpul limitat încât să ai grijă de tine se simte ca un extra-job. M-am gândit că poate treci și tu prin asta, așa că azi îți propun câteva soluții practice pe care le poți adapta și personaliza ca să-ți ajuți corpul și mintea în perioadele aglomerate. Nu poți controla ce ți se întâmplă, dar poți controla felul în care reacționezi la ce ți se întâmplă (Epictet). Fac eu pe deșteapta acum, dar săptămâna trecută, când m-am împiedicat de o sârmă și m-am întins pe asfalt ca o înghețată la soare, cu pantalonii rupți în genunchi, s-a dus naibii stoicismul și-am înjurat de s-au cutremurat autobazele și service-urile de cartier. Ajung și-acolo.
Pentru că știu ce periculoasă sunt când mi-e foame, mi-am luat mâncare-n traistă în fiecare zi. Fierbeam, tocam, pregăteam duminica, seara alegeam ingredientele și le ordonam în caserolă, la prânz le făceam salată. Am încercat să mă țin de principiile farfuriei sănătoase și de sistemul de măsurat porții recomandat de la Precision Nutrition. Am mai dat-o de gard, mi-a și ieșit.
Concret, am făcut asta:
Am fiert orez, hrișcă, quinoa pentru porția de carbohidrați sănătoși, am luat paste (pe care mi-e lene să le fierb) și pâine.
Am cumpărat salată verde sau la pungă, sfeclă roșie fiartă, legume crude sau mixuri de legume congelate pentru porția de legume. M-a ajutat și seara, când mi-era foame și-aveam opțiuni colorate în frigider. Când a băgat edamame la Lidl, a fost sărbătoare, am luat 3 pungi. Sunt tot în congelator, nu m-am atins de ele. Îmi zici dacă ai nevoie.
Mi-am asigurat proteina din provizii de tofu, conserve de fasole, năut, linte. Asta pentru că nu mănânc carne, dar tu alege ce-ți place în funcție de preferințele alimentare. Doar ține cont să ai porția de proteină la fiecare masă.
Am cumpărat avocado, fructe proaspete și prune uscate și am umplut al doilea sertar al dulapului cu nuci, migdale, caju crud, nuci braziliene din care mai luam și la mine.
Apoi le-am combinat:
Sandvișuri/ Wrap cu humus și tofu + salată în care pun semințe
Caserole de legume + orez/quinoa/grâu spelta + salate/legume + avocado
Brânză făgăraș cu sfeclă și castraveți, roșii, ardei gras
Caserole cu ou fiert + cereale + legume/salată + crackers
Asta nu înseamnă că sunt exemple de bună practică sau ideale. Zic doar ce a mers la mine, iar tu adaptezi în funcție de gust, toleranțe, preferințe, pofte, buget. Nu-mi permit să comand în fiecare zi, îmi ia mult să gătesc, așa că pentru prânzul la birou am preferat variantele astea ultra-rapide și basic în care am pregătit ingredientele separat și apoi le-am combinat. Poate preferi să-ți iei la tine mâncarea gătită, poate îți comanzi ceva sau mănânci de la autoservire, orice variantă e ok! Fă ce-ți place și ce funcționează pentru tine. Soluții de la profesioniști găsești în newsletterele Mihai Gătește și la Meal Planning de care te poți ține.
Dacă comanzi, ajută să citești etichetele produselor și valorile nutriționale ale mâncărurilor pentru că multe pot conține aditivi, sare, zahăr și grăsimi saturate în cantități mari. Am scris pe subiectul ăsta în Scrisoarea XXXV.
Dacă știi că ai multe drumuri de făcut sau ședințe interminabile, anticipează foamea și ia niște gustări la tine. O banană, o pungă de nuci, un măr sau niște prune uscate, un iaurt, chefir, bețișoare de legume (ardei gras, morcov, castraveți). Ceva care să fie hrănitor și să-ți țină și de foame până ajungi să mănânci.
Te ajută să limitezi ronțăielile, să nu faci alegeri alimentare din foame sau din nevoie și să înlocuiești mâncarea ultra-procesată cu variante cât mai puțin procesate.
La birou am putut să mănânc fără întreruperi și alte distracții, ceea ce doresc la toată lumea. Din păcate, unii dintre colegii mei n-aveau luxul ăsta. Răspundeau la telefoane, mailuri și rezolvau situații printre furculițe. N-aveau încotro. Dacă poți, mănâncă în liniște, fără telefon, tabletă sau laptop. Încearcă să pui lumea pe pauză jumătate de oră. Și, la fel de important, să ai un program regulat de mese.
Dacă ești în punctul în care încă negociezi cu poftele tale sau colegii aduc zilnic ceva de ronțăit, dulciuri și patiserie, iar ție ți-e greu să te abții, contraatacă cu fructe, nuci, caju, migdale, poate ceva lactate (sana, chefir, iaurt). Înainte să sari cu mâna-n punga de dulciuri, întreabă-te dacă n-o vedeam, mi-era pofta fix de bomboana aia? Dacă da, enjoy it! Dacă nu, enjoy it!
Ca să faci bani tre să muncești. Ca să muncești, tre să pierzi timp. 10 ore stai la muncă. Apoi te duci la nevastă. Ce rămâne?(...) Micii nu mai e ce-a fost, cum îi făcea Cocoșatu. Acu’ bagă bicarbonat în ei. Multă lume nu știe. Nu se respectă nimic în țara asta!
Discuție între doi cetățeni rupți de beți, în salopete de muncă, într-o seară de primăvară.
Ca să mă țin de ale mele, am început să mă trezesc și să mă culc cu o oră mai devreme. Și-n weekend-uri. Doar că se trezeau și gândurile, planurile, anxietățile. Beam cu toții un pahar mare de apă, mergeam împreună la plimbare sau la alergare. Așa am descoperit că orașul de la ora 5 a.m. e complet diferit față de cel de la 6 a.m. Niște doamne ieșite din schimbul trei își urau vesele noapte bună. Cei mai mulți paznici dorm. Sunt foarte mulți oameni care merg la muncă la ora aia. Se pune în rafturi patiseria de ieri. E coadă la Mega înainte să deschidă. Liliput nu vrea să iasă din casă. E atâta liniște că poți să auzi păsările și pașii. Șoferii sunt la fel de nervoși. Păsărilor nu le pasă.
Am ținut cu dinții de cele 7 ore de somn. Nu mi-a ieșit mereu.
Mă bucur că mi-a ieșit să mă țin de exerciții fizice. Dacă ar fi trebuit să merg până la sală sau ca programul meu să depindă de al altora, îți zic sincer că nu cred că m-aș fi ținut de sport. Mă ajută că fac exerciții acasă și alerg. Dar dacă vrei să te apuci sau să continui sportul, încearcă să găsești variante aproape de casă sau în drumul tău spre birou / grădiniță / școală, ca să nu pierzi o oră în trafic până acolo, sau să ai un partener și să vă motivați reciproc.
Mi-am pus remindere să mă ridic de la birou și să fac pauze de exerciții. Am urcat și-am coborât scările de 15 ori, am făcut jumping jacks în baie, genuflexiuni, m-am plimbat în jurul clădirii în ritm alert. Da, s-au uitat ciudat colegii și șefii. Nu, nu m-au dat afară.
Drumul de la și spre birou dura cam 45-50 de minute. Dimineața ascultam un podcast, citeam 3 rânduri, dar seara abia puteam să leg o propoziție. Mă pierdeam prin internet. Mi-am setat un Focus Mode care să blocheze majoritatea app-urilor, mai puțin Spotify și Insight Timer. Încercam să potolesc stresul și să fac exerciții de respirație în metrou, dar fix atunci urlau niște copii, vorbea cineva pe speaker sau cânta vreun tiktok lângă mine. Înțeleg și am văzut pe mine beneficiile exercițiilor de respirație, dar nu mi-a ieșit aproape deloc în timpul zilei. Nici shaolinii nu cred că rezistă în meditație dacă le urlă o Șoșoacă-n ureche. Mai încerc.
Mi-a ieșit însă să beau o singură cafea pe zi, în prima parte a zilei, ceea ce recomand pentru un somn odihnitor. Mie-mi curgea cafea prin vene până acum 2 ani, așa că știu că e foarte greu să faci asta când îți cade capul pe birou la 3, mai ai hăt ore de muncă, iar acasă te așteaptă schimbul 2. Ușor nu e și durează puțin până se obișnuiește corpul, dar îmbunătățește calitatea somnului. Am scris mai multe despre asta în Scrisoarea XXIV, una dintre preferatele mele. Tot pentru somn bun și de calitate, seara încearcă să transformi vinul în apă.
În timp ce pe mine mă ostenea un full-time, Jasmin Paris a făcut istorie. A devenit prima femeie care a terminat Barkley Marathons, un ultra-ultra-maraton absolut nebun. A terminat cursa în 59 de ore, 58 de minute și 21 secunde. Dacă nu se încadra în 60 de ore, ar fi fost descalificată. O altă sportivă, Camille Herron, a câștigat un ultra-maraton de 560 mile care a durat 6 zile (!!!) și a doborât recordurile anterioare.
Dar sunt oamenii din jurul meu, cei cu două joburi și copii mici, cei care se împart între facultate, muncă și familie, cei care se antrenează pentru competiții în timp ce lucrează cu normă întreagă, părinți de nou-născuți nedormiți de luni întregi, cei care lucrează în schimburi. Oameni care fac asta de ani de zile, zi de zi, și care cred că râd în hohote citind despre cum îmi așez eu legumele-n traistă. Pentru mine, ei sunt sportivii de anduranță. Deși situația nu e roz, știu că sunt privilegiată că am putut să-mi fac pachețel zilnic și că am putut să-mi dau demisia, ba chiar și să scriu despre asta. Cei mai mulți n-au opțiuni, doar responsabilități.
N-am timp nici să mor.
Bunică-mea, Meluța ex-Kalashnikov. Puțin cam dramatic? Bine ai venit în neam!
Experiența jobului full-time m-a învățat că e stupid și nerealist să fac din pix, din cărți și din studii propuneri ce țin de viață și obiceiuri sănătoase, fără să țin cont de contextul social, economic, de nivel de stres, oboseală, emoții, de viața personală și profesională. O scriu aici ca să n-o uit, ca să-mi amintești și tu. Și las aici și Arhiva de Scrisori, să nu uit nici de unde am pornit.
În plus, am învățat și să laminez. Dacă nu mă descurc cu filmările sau cu nutriția, skillul ăsta o să rămână cu mine para siempre.
Când m-am împiedicat de sârmă și m-am dus târâș pe burtă, m-am grăbit să mă ridic și să alerg spre casă, n-aveam timp de pierdut. M-a bușit plânsul în metrou, spre birou, de durere că se frecau juliturile din genunchi de blugi, de ciudă că m-am lovit, de bucurie că n-a fost nimic grav. Dintr-un gând în altul, mi-am amintit că acum 2 ani mi-am promis că nu mai renunț la mine și nu mai trăiesc în pauze, în weekend-uri și-n concedii. Apoi am văzut că mă sprijineam de cuvintele astea: Trebuie să fii mereu pregătit pentru cele mai mari dezamăgiri din câte se pot imagina. Și în acele dezamăgiri trebuie să faci loc bucuriei, da, bucuriei. Pentru că bucuria este responsabilitatea mea ca ființă umană. Este temelia naturii mele. Singurul lucru sfânt e bucuria. (Afiș în metrou cu pasaj din cartea Bucurie, de Manuel Vilas).
Mă gândesc cum să fac cât mai accesibile principiile astea despre farfuria sănătoasă, somn, mișcare și să ajungă la cât mai mulți oameni soluții concrete pe care să le poată adapta și personaliza în viața lor de zi cu zi, fără să coste o poală de bani și fără să le complice mai tare existența. Am în plan niște workshop-uri și infografice. Poate online, poate fizic, nu știu încă. Mă gândesc și te țin la curent. Oricum, întâi să termin cursul la final de aprilie. Dacă ai sugestii, idei sau reclamații despre asta sau alte subiecte, te rog scrie-mi pe mail, pe Insta sau Facebook.
Mulțumesc că ai avut răbdare să citești. Sper că ai găsit ceva util prin Scrisoarea asta. Dacă crezi că le poate fi de folos și altora, m-aș bucura să o dai mai departe.
Pe săptămâna viitoare.
Ai grijă de tine,
Maria
💚🥦